Recenzie „Obsidian”- Jennifer L. Armentrout

„Obsidian” primul volum din seria „Lux”.

“Începuturile sunt întotdeauna dificile.

Când ne-am mutat în Virginia de vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura.

Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine.

Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui, Dee, au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Asta dacă nu-l omor mai întâi.”

17066d0d8a5bdab75c7839e21eff5120Rămasă fără un părinte din cauza unei boli incurabile, Katy este nevoită să înceapă o nouă viaţă în Virginia, alături de mama sa.

Katy este o fată simplă, de 17 ani care nu îşi face planuri de viitor, ci trăieşte în prezent. Este o fată iubitoare şi plină de viaţă, dar netrăind periculos, îi place să citească şi să scrie pe blogul ei.

Viaţa lui Katy se complică din momentul în care calcă în curtea vecină, când se ia la harţă cu Daemon, ajungând să se împrietenească cu sora lui, lucrul care-l calcă pe nervi. Eroina noastră are o problemă cu Daemon, nu se înţelege cu el, poate chiar nici nu-l suportă chiar dacă îi provoacă fiori când se uită în ochii lui de culoarea smaraldului. Cine nu se înţelege, se iubeşte. Corect, aşa-i? Poate aşa vor fi şi ei. Într-un viitor apropiat.

“— Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoşi, adică cei cu adevărat frumoşi, şi pe dinăuntru şi pe dinafară, nu sunt niciodată conştienţi de efectul pe care îl produc.

Privirea lui mi-a căutat ochii şi preţ de o clipă am stat aşa, foarte aproape unul de altul, aproape atingându-ne.

— Sunt unii care fac paradă de frumuseţea lor şi care risipesc tot ce au. Frumuseţea lor e trecătoare. E ca o carcasă sub care nu se ascund decât goliciune şi umbre.”

Extremele se atrag. Aşa sunt şi ei: Katy, fata timidă, care nu vrea să facă rău şi doar să fie prietenă cu toată lumea, iar Daemon, băiatul cel rău, care ţine lumea la distanţă, rece şi arogant. Ceea ce îi leagă pe cei doi este Dee, surioara prinsă la mijloc, cea pentru care oricare şi-ar da viaţa.

Daemon şi Dee ascund un mare secret. Iar Katy este în plus în această ecuaţie, atât în familia gemenilor, dar şi în grupul lor de prieteni – Ash, Adam şi Andrew. Toţi sunt extratereştrii! Extratereştrii făcuţi din lumină – luxeni. Iar toţi se ţin de parte de
oamenii normali, iar oamenilor le e frică de ei. Numai lui Katy nu.

“Ochii lui Dameon străluceau fosforescenţi în întuneric, luminaţi din interior. Lumina aceea părea să devină din în ce mai puternică, apoi pumnii au început să-I tremure şi tremurul s-a transmis parcă în tot corpul lui, ca nişte valuri minuscule.

Apoi Daemon a început să se estompeze, tot trupul lui, cu haine cu tot, a dispărut, rămânând doar un contur de lumină intensă, roşu-galbenă.

Oameni de lumină.

Timpul a părut că se opreşte în loc. Ba nu, timpul se oprise deja.

A reuşit cumva să împiedice maşina aia să mă lovească. A oprit un camion de şapte tone care urma să mă facă praf, cu ce? Cu un cuvânt? Cu puterea gândului?

Cu o putere uluitoare.

Adam, Andrew şi Ash sunt tripleţi. Ash este fată şi se crede iubita lui Daemon, iar pe Katy nu o suferă, evident. Fapt valabil şi pentru fraţii ei – aceleaşi trăsături frumoase, acelaşi caracter sălbatic.

Katy intră în grupul extratereştrilor şi devine o ţintă a arumilor, a întunericului, şi a MA-ului, organizaţia care îi protejează pe luxeni. Acţiunile ei îl fac pe Daemon să se implice mai mult decât ar trebui, creând o legătură care i-ar putea distruge. Astfel, micuţa Kitten începe să trăiască o poveste mai-mai ca poveştile din cărţi. Din observator devine protagonist. La propriu.32ee5e6efcdc6c65e54db4dca4228de8

Personal, iubesc cartea! Îl iubesc pe Daemon, el este întruchiparea farmecului. În ciuda aspectului său de bad guy, Daemon este un suflet omenesc blând, plăpând şi ascuns, simte, dar nu arată, face totul pentru binele cerlolalţi, punându-se pe sine pe locul doi. Cel mai mult mă enervează Katy. Este enervantă rău de tot. Are o gură mare, dar degeaba.
Ea gândeşte şi nu spune. Numai din cauza ei se întâmplă toate relele, dar mă rog, fără ele n-ar mai fi acţiunea aşa interesantă. Fiinţă mai orgolioasă şi mai nesuferită ca ea, n-am pomenit. Respinge orice lucru bun, care vine de la Daemon, în special, chiar când totul merge prost, ea se aruncă în mâinile pericolului pentru a arăta cât de curajoasă este (vrea să îl aţâţe mai mult pe Daemon, poate).

Am fost sceptică la început, recunosc. N-am citit descrierea de pe spate înainte. Şi după primul capitol am zis că asta e o simplă poveste de dragoste cu fata nouă îndrăgostindu-se de băiatul din vecini. Dar m-am înşelat. Şi, Doamne, cât mă bucur. Autoarea a scris o poveste originală, picantă, cu multe clipe umoristice şi unele chiar emoţionante, în ciuda “calităţilor” mult prea accentuate ale lui Katy.

tumblr_npcp4vqfs61usoccro2_r1_500Ceea ce îmi place mai mult decât acţiunea în sine este scânteia dintre Daemon şi Katy. Amândoi sunt orgolioşi, clar, unul mai mult, altul mai puţin, niciunul nu-şi dă glas sentimentelor în ciuda atracţiei pe care o resimt fiecare. Amândoi cred că este doar atracţie fizică. Şi atât. Sar scântei între ei, dar nu se aprinde niciuna? De certuri picante se pot ocupa, dar de liniştea sufletului, nu?

 “Şi-a aplecat capul şi s-a sprijinit cu fruntea de fruntea mea. Am rămas aşa amândoi, învăluiţi în ceva ce nu mai fusese între noi până atunci. Cred că nici nu mai respiram. Inima mea lovise de câteva ori tremurat, apoi păruse că îngheaţă, dorinţa care mă umpluse părea că e gata să dea pe dinafară în orice moment.”

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Recenzie „Obsidian”- Jennifer L. Armentrout

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s