Recenzie „Intimidare”-Penelope Douglas

“Numele meu este Tate. Totuşi, el nu îmi spune aşa. Nici măcar nu i-ar trece prin cap să mi se adreseze atât de familiar, asta în cazul în care mi s-ar adresa cât de cât. Nu, abia dacă îmi vorbeşte.

Dar nici nu mă lasă în pace.

Cândva, am fost cei mai buni prieteni, după care a început să se lege de mine şi a decis că scopul lui este să îmi ruineze viata. Am fost umilită, exclusă şi bârfită în toţi anii de liceu. Cu cât trecea timpul, cu atât mai chinuitoare deveneau farsele şi zvonurile puse la cale de el, şi deja mi se făcuse lehamite să mă tot feresc din calea lui. Am plecat chiar în Franţa pentru un an de zile, ca să îl evit.

Doar că, acum, m-am săturat să mă mai ascund şi nici de-a naibii nu îl voi lăsa să-mi distrugă ultimul an de liceu. Poate că el nu s-a schimbat, dar eu am făcut-o. Este timpul să ripostez.

Nu mai am de gând să-l las să-şi bată joc de mine.”intimidare_1_fullsize

Odată, erau cei mai buni prieteni; acum, sunt inamici. Până la 14 ani, Tate şi Jared au fost cei mai buni prieteni. Îşi petreceau timpul împreună, dormeau unul la celălalt, pe scurt, erau de nedespărţit. Totul a fost roz şi frumos până în primul an de liceu, când lucrurile s-au schimbat şi relaţia dintre cei doi s-a stricat, iar Jared i-a făcut viaţa un coşmar lui Tate. Toată umilinţa asta ia sfârşit  când Tate pleacă un an în Franţa, întorcându-se apoi cu forţe proaspete în a-l înfrunta pe fostul ei cel mai bun prieten. Conflictele dintre cei doi devin din umlinte publice lupe verbale ca de la egal la egal. Totuşi, Tate decide să renunţe la lupta asta care nu are niciun sens, eliberându-se  de povara urii lui Jared în faţa lui şi a întregii clase sub forma unui monolog,fapt care îi schimbă atitudinea lui Jared şi relaţia dintre cei doi ia o întorsătura care te surprinde, dar care în acelaşi timp era de aşteptat.

Tate evoluează dintr-o fată timidă, intimidată de cel mai bun prieten, care se lasă umilită şi călcată în picioare, într-o adolescentă îndrăzneaţă, puternică, gata să riposteze în orice moment. O apreciez foarte mult pe Tate că reuşeşte să treacă peste jignirile pe care le-a suportat ani întregi şi acum nu dă nici 2 bani pe oamenii din jurul ei care nu merită atenţia sa. În acelaşi timp, Jared reuşeşte să-şi învingă demonii interiori  care l-au făcut să-şi verse furia pe cea mai nevinovată fiinţă pe care o cunoaşte, care i-a fost cândva cea mai bună prietenă şi dă dovadă de afecţiune lăsându-se vulnerabil în faţa iubirii.Bully-by-Penelope-Douglas-Banner

Am citit şi recitit “Intimidare”, fiind un roman excepţional, care depăşeşte limita ficţiunii şi poate fi luat ca o lecţie de viaţă, cu cauze şi efecte ale jignirilor şi intimidării. Îmi place foarte, foarte mult cartea asta, acţiunea, personajele, absolut totul! Autoarea a facut o treabă minunată cu această carte şi dacă s-ar face un film după ea, m-aş  uita non-stop la el.superthumb

Din carte(monologul lui Tate):

“– Îmi plac furtunile, am început. Tunet, ploaie torenţială, bălţi, pantofi uzi. Când norii încep să se rostogolească pe cer, mă stăpâneşte o emoţie îmbătătoare.  Totul e mai frumos când plouă. Nu mă întrebaţi de ce. E ca şi cum ai acces la un alt univers, al tuturor posibilităţilor. Obişnuiam să cred că sunt un supererou, care mergea cu bicicleta pe străzi periculos de alunecoase sau un atlet la Jocurile Olimpice greu încercat ca să treacă linia de sosire. (Amintirile aduseră un zâmbet pe faţa mea. Amintiri despre Jared şi despre mine.)  Când eram mică, mă trezeam cu acel sentiment de emoţie. Tu mă faci să simt că mă îmbăt cu acea stare ameţitoare, la fel ca o furtună simfonică. Tu erai o furtună într-o zi cu soare, tunetul într-o zi plictisitoare, fără nori. Îmi amintesc cât de repede înfulecam mâncarea la micul dejun, ca să vin să bat la uşa ta. Ne jucam toată ziua şi veneam acasă doar ca să dormim şi să mâncăm. Ne jucam de-a v-aţi ascunselea. Mă dădeai în leagăn sau ne urcam în copaci. Faptul că eram camarazi mă făcea să mă simt acasă. (Am expirat, relaxându-mă în sfârşit, iar ochii mei, în derivă, căutau să-i întâlnească pe ai lui. L-am văzut cum mă privea, respirând greu. Parcă era îngheţat. Rămâi cu mine, Jared.) Vezi tu, privirea îmi rămase cu el, când aveam zece ani, mama a murit. Avea cancer şi am pierdut-o înainte să o cunosc cu adevărat. Simţeam că lumea nu mai era un loc sigur şi eram speriată. Tu eşti cel care a făcut ca totul să fie bine din nou. Alături de tine am devenit curajoasă şi liberă. Era ca şi cum partea din mine care murise odată cu mama s-a întors la mine când te-am întâlnit şi nu mă mai durea nimic. Nimic nu mă rănea când ştiam că te am pe tine.(Ochii mi se scăldau în lacrimi în timp ce colegii erau tot mai atenţi.) Apoi, din senin, într-o zi te-am pierdut şi pe tine. Durerea a revenit şi mi se făcea rău când vedeam cât de tare mă urai. Ploaia mea trecuse, iar tu deveniseşi fără inimă. Fără nicio explicaţie. Numai erai. Iar inima mea a fost sfâşiată. Mi-era dor de tine. Mi-era dor de mama mea. (Vocea mă lăsase şi nu am şters lacrima care mi se rostogoli pe obraz.)  Mai rău decât când te-am pierdut a fost când ai început să mă răneşti. Vorbele şi faptele tale m-au făcut să urăsc să vin la şcoală. M-au făcut să nu mă simt bine în propria casă. Totul doare în continuare, dar ştiu că nu sunt eu de vină. Sunt multe cuvinte pe care le-aş putea folosi ca să te descriu, dar singurul care să includă trist, furios, nefericit şi jalnic este laș. Într-un an nu voi mai fi aici, iar tu nu vei fi altceva decât un ratat a cărei perioadă de glorie a fost în liceu. (Îl priveam în continuare pe Jared şi vocea redeveni puternică. Durerea care îmi chinuise faţa din cauza efortului de a-mi stăpâni lacrimile se domoli.) Erai furtuna mea, norul care aducea tunetul, copacul meu într-o ploaie torenţială. Am iubit toate aceste lucruri şi te-am iubit pe tine. Dar acum? Eşti o afurisită de uscăciune. Credeam că ticăloşii conduc numai maşini germane, dar se pare că şi imbecilii de la volanul unui Mustang pot lăsa cicatrice.”

P.S. „Until you” prezintă povestea lui Jared.

Anunțuri

11 gânduri despre „Recenzie „Intimidare”-Penelope Douglas

  1. Felicitări pentru prezentare! Cât de mult mi-a plăcut această carte… Oricine are de gând să o citească să o facă cu cea mai mare încredere. Nu va regreta!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s