Recenzie „Dacă aş rămâne”-Gayle Forman

“Mia este o violoncelistă talentată în vârstă de 17 ani, cu o familie iubitoare şi un prieten minunat, Adam. Ea nu trebuie decât să aleagă dacă va merge la New York pentru a studia la Julliard sau dacă va rămâne în Oregon cu cei dragi. Însă într-o dimineaţă cu ninsoare, totul se schimbă, iar decizia pe care brusc trebuie să o ia este dramatică şi dureroasă. Mia îşi pierde părinţii şi fratele mai mic într-un accident rutier, şi, cu toate că nu îşi aminteşte momentul impactului, ea îi poate vedea pe cei din jur şi pe sine. Romanul este scris la persoana întâi, Mia evocă evenimente din viaţa sa, descrie ceea ce vede şi aude în spital, deşi nu poate simţi nimic şi este din ce în ce mai slăbită. Dragostea pentru cei rămaşi în viaţă şi pentru Adam şi pasiunea pentru muzica clasică vor determina alegerea pe care tânara o face la final. „Dacă aş rămâne” atinge teme importante, despre viaţă, moarte şi despre cum totul se poate schimba iremediabil într-o secundă. Cartea este inspirată de o tragedie reală.”ft

Mia se bucură de viaţa ei cu familia şi cu iubitul său, îşi face planuri pentru viitor şi cântă la violoncel. Într-o dimineaţă de iarnă, ea şi cu familia ei pleacă să vizite nişte prieteni, cu maşina pe drumurile pline de zăpadă. Au un accident. Mama şi tatăl ei sunt morţi, iar cei care se mai luptă să trăiască sunt Mia şi fratele ei, Teddy. Dar Mia nu e trează fizic. Spiritul ei umblă liber şi vede ceea ce s-a întâmplat cu familia ei şi ceea ce se întâmplă în continuare cu ea şi fratele său. Sufletul său e dezlipit de corp şi caută pe cineva care să-i fie alături. Visurile sale de a fi împreună cu Adam, de a studia la Julliard, de a-şi face familia fericită o să îi dea putere Miei pentru a se trezi şi a trăi o nouă viaţă? Sau teama de a nu putea îndura durerea pierderii o va împinge spre abis?if-i-stay-movie

“Dacă aş rămâne” este o carte subiectivă, plină de gânduri şi decizii. Arată ce poate face destinul, într-o secundă poţi fi bine şi sănătos, iar în următoarea poţi muri. Ce ai alege între durerea surdă din sufletul tău şi lupta spre fericire? Cartea te pune pe tine, cititorule, în locul Miei, te pune să iei decizii în locul ei. Şi poate ţi le va da peste cap. Dacă ai fi în locul Miei, ce ai alege dintre un sfârşit al durerii şi un început al luptei contra ei?
E o carte minunată! Mi-a plăcut până la ultimul pagină, mi-a trezit cele mai puternice sentimente şi m-am pus eu în locul Miei. Dacă mi s-ar întâmpla ceea ce i s-ar întâmpla ei, aş îndura suferinţa sau aş muri din cauza ei? tumblr_nidv0vYsue1ravns6o1_r1_500
De asemenea, după acestă carte s-a făcut şi un film în 2015; ar trebui să apară şi un al doilea film. Continuare cărţii “Dacă aş rămâne” încă nu a apărut la noi şi cine ştie când va apărea. Totuşi, eu vreau să citesc şi a doua carte(“Where she went”) să văd ce se ascunde înăuntrul ei. Am auzit că e mai promiţătoare decât prima.

Din carte:

“— Ascultă doar, rosteşte el cu o voce care sună ca un şrapnel.

Deschid ochii larg. Îmi îndrept trupul cât de mult pot. Şi ascult.

— Rămâi! După acest unic cuvânt, vocea lui Adam se pierde, dar îşi stăpâneşte emoţia şi continuă: Nu există niciun cuvânt care să descrie ceea ce ţi s-a întâmplat. Nu există niciun aspect bun în toate astea. Însă există ceva pentru care să trăieşti. Şi nu vorbesc de mine. Este doar… nu ştiu. Poate că vorbesc prostii. Ştiu că sunt şocat. Ştiu că încă n-am digerat pe deplin ce li s-a întâmplat părinţilor tăi, lui Teddy…

Când rosteşte numele lui Teddy, vocea i se frânge şi un potop de lacrimi i se rostogoleşte pe faţă. Iar eu mă gândesc: „Te iubesc”.

Îl aud respirând adânc, pentru a se linişti. Apoi, continuă:

— Nu mă pot gândi decât că ar fi o nenorocire ca viaţa ta să seîncheie aici, acum. Adică, ştiu că viaţa ta a fost nenorocită oricum, indiferent ce se întâmplă acum, pentru totdeauna. Şi nu sunt atât de prost, încât să nu-mi dau seama că nu pot să repar ceea ce s-a întâmplat, nimeni nu poate. Dar nu pot să concep că tu nu vei îmbătrâni, că nu vei avea copii, că nu te vei duce la Juilliard, ca să cânţi în faţa unui public fantastic de numeros, ca toţi oamenii aceia să fie cuprinşi de fiori, aşa cum mi se întâmplă mie de fiecare dată când ridici arcuşul, de fiecare dată când îmi zâmbeşti. Dacă rămâi, voi face tot ce vrei. Voi renunţa la trupă, voi merge cu tine la New York. Dar, dacă vrei să plec, voi face şi asta. Vorbeam cu Liz şi ea mi-a spus că, poate, să revii la vechea ta viaţă ar putea fi prea dureros, că poate ar fi mai simplu să renunţi la noi. Asta ar fi cumplit, dar aş accepta. Aş putea să te pierd în felul acela dacă nu te-aş pierde azi. Te-aş lăsa să pleci. Dacă rămâi.

Apoi, Adam este cel care cedează. Suspinele lui izbucnesc precum nişte pumni care lovesc un trup.

Închid ochii. Îmi acopăr urechile. Nu pot privi asta. Nu pot auzi asta.

Dar, după aceea, nu mai este Adam cel pe care îl aud. Este acel sunet, un geamăt în surdină care îşi ia brusc zborul şi se transformă în ceva dulce. Este violoncelul. Adam a pus căştile pe urechile mele fără viaţă şi lasă un iPod pe pieptul meu. Îşi cere scuze, spunând că ştie că nu este cântecul meu favorit, însă asta-i tot ce a reuşit să facă. Măreşte volumul, aşa încât pot auzi muzica plutind în aerul dimineţii. Apoi, mă ia de mână.

Este Yo-Yo Ma. Andante con poco e moto rubato. Pianul abia auzit cântă aproape ca o atenţionare. După aceea intră violoncelul, ca o inimă care sângerează. Şi este ca şi cum are loc o implozie în mine.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s