Recenzie „Tăcere” – Becca Fitzpatrick

„Tăcere” este al treilea volum din seria „Îngerul nopţii”. Puteţi citi recenzia primului volum aici, iar celui de-al doilea aici.

“Când n-a mai rămas decât tăcerea, oare adevărul se va putea face, în sfârșit, auzit?

Într-o noapte rece de septembrie, Nora Grey se trezește singură în cimitirul din orașul ei, fără să știe cum a ajuns acolo sau de ce. Mai rău, descoperă că nu-și poate aminti nimic din ultimele cinci luni de viață. Se pare că e dată dispărută de săptămâni bune, iar familia și prietenii dau vina pe un răpitor misterios despre care, însă, nimeni nu are nici cel mai mic indiciu.

Odată întoarsă în siguranța casei sale, Nora încearcă să-și reia viața de zi cu zi. Merge la școală, își petrece timpul cu cea mai bună prietenă și încearcă să-l evite pe noul iubit al mamei sale, nimeni altul decât Hank Millar, tatăl dușmancei ei de moarte, Marcie.

Dar o voce interioară nu-i dă pace, îndemnând-o să-l caute pe cel vinovat de coșmarul pe care l-a trăit. Crâmpeie din trecut, cuvinte și imagini nepământene, fără nici o legătură cu traiul ei obișnuit, îi bântuie visele și îi dau stăruitorul sentiment că a pierdut o parte importantă din ea însăși.

Un șir de evenimente neprevăzute o aduce pe Nora față în față cu Jev, un străin frumos, cu ochii negri ca noaptea, care o înspăimântă și o atrage în același timp. El pare să aibă toate răspunsurile și … inima ei. Cu fiecare minut pe care îl petrece alături de tânăr, relația lor devine tot mai profundă, până când își ea dă seama că e pe cale să se îndrăgostească. Din nou.”tumblr_o2o702kkfz1trkgeio1_1280

Având singurul şi cel mai romantic moment al relaţiei lor, Patch şi Nora sunt despărţiţi de răutatea în persoană – Mâna Neagră, Hank Millar, nephilim şi tatăl Norei. Asta se întâmpla în “Crescendo”. Acum avem parte de o Nora amnezică, o Nora scăpată din captivitatea care a ţinut-o departe de viaţa ei din ultimele luni. Pe lângă faptul că nu îşi aminteşte cine e răpitorul ei, unde a fost sau cum a ajuns în cimitir, nu-şi aminteşte nici ceea ce i  s-a întâmplat înainte să fie răpită. Tot ceea ce noi, cititorii volumelor anterioare, ştim, ea nu ştie. Este în ceaţă şi singurul lucru care i-a rămas intact este teama. Teama de pericol, teama de moarte, teama de necunoscut. După ce se trezeşte în cimitir, se sperie de îngrijitorul cimitirului, Nora aleargă singură pe stradă şi ajunge să se trezească în spital, alături de mama sa şi noul iubit al mamei sale – Hank, duşmanul ei de moarte. Într-o neştiinţă totală, Nora vrea să îşi reînceapă viaţa de unde a rămas şi să afle adevărul din spatele amneziei sale.

Pericolul încă este legat de destinul fetei. Doi ochi negri o ispitesc şi o atrag în întuneric. Doi ochi negri pe care nu ştie de unde să-i ia. Aşa că începe să facă cercetări.large

Şi mai ciudat decât amnezia Norei este faptul că nici Vee, nici mama sa nu pomenesc nimic de trecutul său, în special de Patch. Un rol important în dezvăluirea faptelor îl are Marcie, Marcie cea rea. Revoltată şi pusă pe harţă, Marcie o prosteşte în faţă pe Nora, dar în acelaşi timp îi dă indicii despre trecut. Dar Marcie are un scop. Vrea ceva de la Nora. Vrea un lucru pentru tatăl său, cel pe care zice că-l urăşte, dar pentru care îşi pune viaţa în pericol.

Scott, nephilimul care dispăruse din peisaj într-un final, apare din nou. O caută pe Nora şi îi pune acesteia tot trecutul cu toate secretele sale în braţe. Fata este luată pe nepregătite şi acum îşi pune nădăjdea în Scott şi în planul lui de răzbunare, punându-le pe Vee şi pe mama sa pe un loc secund. Indiciile se pun cap la cap, iar ţinta finală este Hank Millar.

De asemenea, Nora dă de urmă celor doi ochi negri care îi bântuie visele şi îi găseşte la Jev. Jev este îngerul căzut care a salvat-o din pericolul de moarte când s-a aventurat singură pe străzile pustii ale oraşului. Şi cine este Jev? Bineînţeles că Patch! Patch, iubitul ei, care şi-a împărţit iubirea cu ea şi s-a sacrificat pentru binele ei. Uşor, uşor, Nora reuşeşte să adune multe din piesele puzzle-ului şi este mai pregătită ca oricând să îşi înfrunte destinul.tumblr_inline_nuwk7nzwux1skxgc6_540

Acum, Nora se împarte la doi: la Patch şi la Scott. Nu ştie în cine să aibă încredere deplină şi pe cine ar trebui să urmeze. Oricât de mult bine ar face amândoi, unele greşeli nu mai pot fi îndreptate şi pot fi puşi la îndoială. Continuând acţiunea din precedentele volume, Nora este prinsă în mijlocul războiului. Heşvanul este aproape, iar războiul dintre nemuritori este iminent. Iar Nora nu este hotărâtă de parte cui se află: a îngerilor căzuţi sau a nephilimilor?

Aşa cum mă aşteptam, lucrurile s-au complicat mult în al treilea volum. Mai presus de toate, Hank este iubitul mamei Norei şi o face pe aceasta vulnerabilă, având puterea de a o distruge. Hank este de o indiferenţă fără margini, deoarece pentru el, scopul scuză mijloacele, iar morţii sunt doar victime colaterale. Este în stare să verse sânge din sângele său şi să curme vieţi nevinovate pentru a-şi atinge scopurile.

Patch este încă sufletul pereche al Norei. Pentru binele ei a acceptat să-i fie smulse aripile, să facă pe spionul pentru Hank cu riscul de a sfârşi ucis de propria rasă. El este sprijinul Norei, atât fizic, cât şi spiritual, reuşind să comunice cu ea prin intermediul viselor, departe de ochii şi urechile curioşilor. Oricât de mult ar fi încercat s-o ţină la distanţă pe Nora de rău de acestă dată, nu s-ar fi putut lupta cu ambiţia fetei de  a afla adevărul şi de a avea ultimul cuvânt.  tumblr_nfaq17sfms1u3jwqyo1_1280

Ce îmi place cel mai mult este că iubirea dintre Patch şi Nora încă nu a ars fără să rămână nimic. Patch a demonstrat de atâtea ori cât de importantă este Nora pentru el, iar faptul că ochii săi negri au rămas în amintirea şi în sufletul Norei, este un simbol al iubirii interzise neîmpărtăşite. De câte ori se privesc în ochi, de câte ori se ating, iubirea lor creşte şi îi face invincibili când sunt împreună. Sunt de nedespărţit, legaţi pe viaţă, până când moartea îi va despărţi.

Atmosfera sumbră nu-şi pierde din intensitate. În ciuda faptului că ştiam mai multe decât ştia Nora, am citit cartea cu teama în suflet, pentru că trecutul nu umbreşte întâmplările ce urmează să se desfăşoare. Am citit trei volume din această serie cu sufletul în gât şi cu speranţa că iubirea va dăinui. Şi acum, mai am un singur volum de citit, sperând să aflu tot adevărul şi sfârşitul să fie pe placul meu. Cel de-al patrulea volum – Finale – nu a mai apărut în România, editura Litera lăsând de izbelişte povestea îngerului şi a iubirii sale.nora-and-patch-hush-hush-wallpaper-hush-hush-11210806-800-400

Din carte:

“Ăsta-i motivul pentru care n-ai venit să mă cauţi. Eşti conştient că nu-mi pot aminti de tine şi cu asta ai scăpat. Niciodată n-am crezut că o să alegi calea cea mai uşoară. Ei bine, eu nu te-am uitat, Patch. Te văd în toate. Văd sclipiri de negru – culoarea ochilor tăi, a părului tău. Îţi simt atingerea, îmi amintesc felul în care mă ţineai în braţe…”

“Luna a ieşit pentru scurtă vreme dintre nori, îngăduindu-mi să-i zăresc ochii. Mătasea blândă dispăruse, fiind înlocuită de un negru dur şi secretos. Avea genul de ochi care ascund taine. Care mint fără să clipească. De care, dacă i-ai privit o dată, nu te mai poţi desprinde”

Anunțuri

2 gânduri despre „Recenzie „Tăcere” – Becca Fitzpatrick

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s