Recenzie „Insurgent” – Veronica Roth

Această carte reprezintă al doilea volum al seriei Divergent.

„O tulburătoare poveste de iubire, plină de răsturnări de situaţie, cu decizii sfâşietoare şi dezvăluiri emoţionante ale naturii umane…

Într-un Chicago distopic, unde tinerii care au împlinit vârstă de şaisprezece ani sunt obligaţi să aleagă una dintre cele cinci facţiuni, căreia ar trebui să-i fie devotaţi pentru tot restul vieţii, Tris Prior continuă să-i salveze pe cei pe care îi iubeşte  şi pe ea însăşi, în timp ce caută răspunsuri la întrebări sfâşietoare despre durere şi iertare, identitate şi loialitate, politică şi iubire.

Pentru Tris, ziua iniţierii ar fi trebuit să reprezinte o victorie şi să fie sărbătorită alături de cei din facţiunea aleasă; în schimb, ziua se sfârşeşte cu orori de nedescris. Războiul bate la uşă, în timp ce conflictele dintre facţiuni şi ideologii se extind cu repeziciune. Şi în vremuri de război, se formează tabere, se dezvăluie secrete, iar alegerile devin irevocabile şi dure. Transformată de propriile sale decizii, dar şi de durerea sufletească şi de sentimentul de vinovăţie, Tris trebuie să-şi accepte Divergenţa, chiar dacă nu ştie ce îi rezervă viitorul.”tumblr_nkwhv6wizx1qmuqd3o1_500

Tris îşi va arăta calitatea de divergent pe parcursul acţiunii şi fiecare însuşire a sa va alterna. Este bântuită de moartea mamei şi tatălui său, de omorârea lui Will şi de trădarea fratelui său. Acţiunile din ultima parte a primei cărţi au pus stăpânire pe gândurile eroinei noastre. Se simte în pericol, dar continuă să lupte pentru ca sacrificiul celor ce-au murit pentru ea să nu fie în zadar.

“ Mâhnirea nu e la fel de profundă ca vina, dar te solicită mai mult”

Astfel, Tris, Four şi ceilalţi neînfricaţi s-au refugiat în Prietenie, departe de armele erudiţilor, unde speră că vor fi în siguranţă, măcar pentru o perioadă. Prietenia este facţiunea care pune accent pe linişte şi pe relaţiile colocviale dintre oameni, lucru greu de îndeplinit de neînfricaţi. În grupul refugiaţilor, Tris se simte în pericol de prezenţa lui Peter, ceea ce îi inspiră neîncrederea şi teama că acesta îi va trăda. Conflictele dintre cei doi îi expulzează din Prietenie, unde Marcus continuă tratatele de pace.Tris şi grupul ei sunt în majoritatea timpului pe drumuri, fără un sprijin constant şi ameninţaţi de moarte.Untitled.png

În acest volum nu se vorbeşte doar de Abengaţie şi Erudiţie, ci de toate celelalte facţiuni, chiar şi de cei fără facţiune. Se duce o luptă între minciună şi adevăr, iar dreptatea nu se ştie de partea cui e. Scopul lui Tris este de a învinge Erudiţia şi de a arăta oamenilor purul adevăr. De cealaltă parte a baricadei este Jeanine, liderul Erudiţiei, cea care doreşte o lume supusă, peste care să domnească şi să facă ce vrea cu aceasta. Avantajul ei este că ştie toate secretele, că îi are pe neînfricaţi alături şi că are puterea de a-i controla pe ceilalţi. Pe de altă parte, mai există şi cei fără facţiune, care au trăit ascunşi la marginea oraşului şi sub protecţia Abnegaţiei. Acum sunt conduşi de un lider puternic şi cu un scop măreţ: dizolvarea facţiunilor şi drepturi egale pentru toţi oamenii.divergent-fourtris-insurgent-love-favim-com-2581436

În Insurgent lucrurile nu numai că se complică, dar sunt pe cale să-i îndepărteze pe Tris şi Four. Eroina noastră este în lumina reflectoarelor, pe când Four se află pe un plan inferior. Amândoi îşi ascund adevăratele intenţii şi sentimentele li se sunt puse la îndoială.

“Oamenii, tocmai am descoperit, sunt alcătuiți din straturi și straturi de secrete. Crezi că-i cunoști, că-i întelegi, dar motivele lor îți sunt întotdeauna ascunse, îngropate adânc în inimile lor. Nu-i vei cunoaște niciodată cu adevărat, însă, uneori, hotărăști să ai încredere în ei.”

Tris are multe teorii şi ia decizii din impuls, îndepărtându-se încet de Tobias, care, la rândul său, are propriile planuri, dar măcar au un scop comun. Sunt despărţiţi de secrete şi universul pare să comploteze împotriva lor. În ciuda acesor aspecte, în momentele cele mai grele au grijă să-ţi arate unul altuia cât de mult se iubesc.

“Amândoi purtăm în noi înșine războiul. Uneori, ne ține în viață. Alteori, amenință să ne distrugă.”

De altfel, pe lângă cei doi mai trăiesc şi alte personaje pe care nu trebuie să le uităm: prieteni sau duşmani, au un efect asupra protagoniştilor. Ceea ce îi sprijină pe cei doi sunt neînfricaţii care le-au rămas alături şi care susţin acelaşi scop. Liderul Prieteniei le poate fi un aliat sau un duşman, iar în această situaţie se află şi Marcus, care este bivalent: ba cu o forţă distrugătoare în sine, ba cu un spirit altruist.

Am trăit această poveste la intensitate maximă. Am simţit-o pe Tris ascunsă în mine şi i-am apreciat toate acţiunile, fie ele bune sau nu. Ceea ce se ascunde în miezul cărţii este maturizarea lui Tris, altruista de 16 ani care suferă pentru pierderea părinţilor, neînfricata care trebuie să ia decizii împotriva dorinţei ei, prietena care e în stare să se jertfească pentru binele celorlalţi, dar tot ea este cea a cărei raţiune ia deciziile finale. Acţiunea este intensă, neavând niciun moment de respiro, ceea ce te face să citeşti cartea pe nerăsuflate, până la ultima pagină.

“Mă sărută, iar eu simt că mă prăbușesc din nou , începând cu cele mai profunde părți din mine. El crede că eu voi fi aici, dar de fapt voi lucra împotriva lui, colaborând cu tatăl său – pe care el îl disprețuiește. Acestă minciună… această minciună e cea mai rea pe care am spus-o vreodată. Nu voi putea niciodată să mi-o retrag.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s