Recenzie „Jocul Coroanei” – Evelyn Skye

„Există lucruri mai periculoase decât un strop de magie…

Vika Andreieva poate stârni zăpada și poate transforma cenușa în aur.

Nikolai Karimov poate vedea prin pereți și poate face să apară poduri din senin.

Ei sunt magi – singurii din Rusia – iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el.

Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice.

Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat.

Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.”crowngame

Ideea că unul dintre cei doi adolescenți va sfârși ucis de Jocul Coroanei este înfricoșătoare, într-adevăr. Această idee este bine sădită în mințile tuturor personajelor și în mintea cititorului, bineînțeles. Vika și Nikolai sunt cele două personaje cu care vom empatiza și pe care nu ni le vom putea scoate din minte.

Amândoi au fost binecuvântați/blestemați cu puteri magice care îi transformă în persoane importante pentru țara lor. Ei sunt cei doi Magi ai Rusiei imperiale ce îi vor aduce acesteia glorie și belșug. Dar doar unul dintre ei va deveni Magul Imperial, pe când celălalt va fi ucis de Jocul la care sunt obligați să participe. Tineri și neinițiați, dar pregătiți cu bună știință de maeștrii lor, cei doi protagoniști se vor avânta în joc și-și vor exersa abilitățile demonstrând, totodată, cine este cel mai puternic și capabil să devină sfătuitorul cel mai de seamă al regelui.

„Vika știa că balerina o reprezenta pe ea, iar omulețul, pe celălalt mag. Ca niște marionete, ea și adversarul nu aveau niciodată de ales: destinul lor era un pas de deux, o splendoare  și o soartă chinuită pentru amândoi.

Și totuși, era ceva în legătura cu celălalt mag, în legătură cu magia pe care o alegea, care o atrăgea spre el, ca și când legătura dintre ei n-ar fi fost întru totul un lucru malefic. Era mai mult ca un fir subțire ce încerca să reconecteze cele două jumătăți ale unui întreg.”

Modul în care se desfășoară jocul Coroanei mi-a amintit de Circul nopții, unde Celia și Marco creau noi distracții pentru vizitatorii circului, valorificându-și puterile și încercând să demonstreze cine este mai bun în jocul în care erau și ei prinși. Vika și Nikolai se vor juca cu puterile lor și îi vor da Sankt Petersburgului o față nouă, remodelându-i străzile, canalurile și clădirile. Amândoi vor fi despărțiți de maeștrii lor și vor evolua pe cont propriu. Țarul Rusiei le va pune la dispoziție întreaga capitală pe care ei o vor înfrumuseța cu prilejul zilei de naștere a țareviciului – Pașa.

Acțiunea se va concentra în jurul a trei personaje: Vika, Nikolai și Pașa. Vika le va ajunge amândurora în suflet și se va forma un triunghi amoros cam complicat. Pașa este oarecum ținut departe de magie, de Magi, obligații și sacrificii, dar asta nu-i va ușura viitorul, iar țareviciul nu este prost și nu se lasă păcălit de aparențe. Vor fi mistere la tot pasul, neîncredere și bănuieli contradictorii, sentimente sfâșietoare care nu vor face decât să-i dea romanului o aură magică și să ne facă să ne îndrăgostim.

(…) moartea va veni în curând.

Cu siguranță veți începe să empatizați cu personajele. Nu aveți cum să evitați asta, vă spun sincer după propria mea experiență. Am zis că voi empatiza cu fata sau cu băiatul sau… sau… Nici nu mă gândeam să empatizez cu amândoi, dar într-un final tot trebuie să sufăr! Vika este plină de viață, carismatică și cu o ambiție de fier. A fost crescută într-un colț rupt din Rai, de un om pe măsura acestuia și care i-a dat absolut tot, de la dragoste și educație, până la propria viață. Tânăra este un personaj care încearcă să fie puternic și cu un pas înaintea adversarului, dar are mici divergențe cu propria conștiință și care-i afectează cât de cât planurile. Este posesoarea unei inimi imense, a unei imaginații covârșitoarea și a unei frumuseți ce fură toate privirile. Personalitatea ei atrage oameni pozitivi în jurul ei, oameni care-i vor binele și care s-ar duce până în pânzele albe pentru a o ajuta.

„Vika era un diamant într-o carieră plină de cuarț.”19587094._SY540_

Pot spune același lucru și despre Nikolai. Tânăr, visător, dar ancorat de realitate, ambițios și cu o alură misterioasă, ne va face să-l acceptăm în inima noastră alături de Vika. Spre deosebire de felul în care a crescut Vika, Nikolai s-a luptat cu condiția sa umilă, fiind luat de protectoarea sa, care nu este prea inimoasă, din mijlocul stepei kazace unde era văzut ca o întruchipare a diavolului. Cu încredere și muncă multă, tânărul va încerca tot timpul să evolueze, să fie peste așteptările celorlalți și să se bucure de ceea ce nu a avut niciodată: respect.

Cei doi protagoniști par a fi meniți unul altuia, dar destinul unuia dintre ei se va frânge brusc. Îmi place mult modul autoarei de a descrie lucrările minuțioase ale fiecărui personaj în parte, de a le descrie abilitățile, trăsăturile și sentimentele. Îmi plac culorile vii pe care Magii le vor oferi orașului paraginit, operele de artă care vor lua naștere din inimile lor și de care oamenii se vor bucura și pe care le vor lăuda, dar și ideile pe care Nikolai și Vika și le împart și care fac doar ca atmosfera să devină mai încărcată de emoții, așteptări și magie.2be90bc609f471ff4405415bf331b652

Sentimentul de iubire va arde între Nikolai și Vika, le va pârjoli sufletelor amândurora și va lăsa în urmă ori flăcări imense, ori un ocean de cenușă. Pașa este pe de o parte, prietenul cel mai bun al lui Nikolai, prințul care vrea să trăiască printre rușii comuni, să poată flirta cu fete și să le ia la dans fără a ști din ce familie fac parte; și pe de altă parte, va fi pețitorul Vikăi care vrea să găsească drumul spre inima ei, ceea ce va înrăutăți lucrurile și se va isca un conflict între el și prietenul său.

  • Îmi placi, îi declară el. De fapt, e mai mult decât atât.
  • Nu vreau să te plac.
  • Dar mă placi?
  • Nu toată lumea te place?
  • Eu te întreb numai pe tine.
  • Nu sunt în situația de a mă putea îndrăgosti. De tine sau de altcineva.

Jocul Coroanei este un fantasy care m-a fascinat, care mi-a plăcut și care mi-a creionat frumos o bucățică de artă. Este în carte o parte pe care eu simt că este în plus, un personaj reînviat printr-o minune care nu își are locul în poveste din punctul meu de vedere. Trecând pe lângă acest inconvenient, m-am trezit într-o atmosferă magică, într-o Rusie în care aș vrea să fiu dacă aș putea călători în timp, într-o perioadă istorică fascinantă și-n mijlocul unei acțiuni care mi-a acaparat mintea. Mi-a plăcut Jocul Coroanei mai mult decât m-aș fi așteptat, am îndrăgit fiecare personaj, de la cele principale până la cele aproape nesemnificative, fiecare bucățică de artă ruptă din suflet. Cel mai mult mi-a plăcut cum ideile celor două personaje s-au contopit și dat naștere unui întreg inimaginabil de frumos.

„Gânditul poate fi o îndeletnicire periculoasă.”

Mulțumesc editurii Leda pentru roman. Îl puteți comanda astăzi cu 50% reducere de pe libris.ro.

Anunțuri

4 gânduri despre „Recenzie „Jocul Coroanei” – Evelyn Skye

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s