Recenzie „Balanța puterii” – Monica Ramirez

Trăiești în umbre. Nu exiști. Ești doar o fantomă.

Ultimii șapte ani au învățat-o să se resemneze în fața realității. A acceptat în cele din urmă că viața în cadrul Organizației Elite nu se măsoară în bine și rău, ci în rata de supraviețuire. Nu se știe câți asasini controlează Elite, dar ea este diferită. Cu toții sunt instruiți în arta de a ucide, dar ea a fost antrenată pentru mai mult. În urmă cu șapte ani, era încă Alina Marinescu, nefiind obligată să-și asume o nouă identitate în fiecare lună. Pe atunci Alex Therein era încă în viață… mentorul ei, prietenul ei, iubitul ei, fundația întregii ei distrugeri.

Povestea lor de dragoste a fost singurul lucru de care au avut vreodată parte, dar iubirea nu poate supraviețui în lumea lor opresivă. Violență, intrigă, iubire și ură, atracție și respingere într-o lume întunecată și complicată, Elite reprezintă opusul societății ideale. În această lume atât de secretă încât devine fantomatică, agenții operativi devin la fel de fantomatici. Odată intrați în joc, nu se mai pot retrage, nu pot pleca acasă la terminarea programului de lucru. Elite le acaparează viețile complet, invadându-le simțurile, intimitatea, de cele mai multe ori chiar gândurile.”pizap.com14928561197723

Tocmai am terminat de citit al treilea volum al seriei Alina Marinescu și în sufletul meu a rămas un mare gol. Mi-e dor de Alex. Nu mai pot de dorul lui, îl vrea înapoi, îi vreau toanele și șicanele lui cu Alina, îi vreau atitudinea rece și momentele de slăbiciune. Orice din el, vreau înapoi. Nimic nu e la fel fără Alex. El era parte din întreg, parte din frumusețea romanului. Mă simt atât de distrusă pe dinăuntru, așa cum se simte  Alina de 7 încoace. Vorbind cât se poate de serios, îmi vine să plâng de lipsa lui Alex; o să mor fără el.

Sfârșitul volumului precedent m-a lăsat fără grai și mi-a dat palpitații de zile mari. Alex era rănit grav după o misiune grea, deci am lămurit lucrurile. Dar Alex al meu e imposibil să fi vrut să renunțe la lupta cu viața, să o oblige pe Alina să-și ia adio de la el pentru totdeauna. Am refuzat să cred că Alex a murit. După a urmat partea imediată de după moartea lui în care m-am simțit oribil și lacrimile așteptau să iasă. Nu mai puteam suporta pierderea lui și cu fiecare rând pe care-l citeam, mai ales din scrisoarea pe care i-o lăsase Alinei, simțeam că mă pierdeam, eram într-o cădere lină, ca mai apoi să ajung într-o țepușă care mi-ar fi străpuns inima. După acest zbucium sufletesc, ideea că Alex nu este mort a fost subtil sugerată, după cum v-ați dat și voi seama.

Am fost foooarte revoltată (și încă sunt), înnebunită de durere și, totuși, de o speranță aproape înfrântă de circumstanțe. Nu mi-a convenit în primul rând faptul că Alex a renunțat așa ușor. Alex al meu care părea că înfrânge durerea sufletească, să cedeze în fața durerilor din rănile lui? El să fie cel care îi distruge inima Alinei mai mult decât i-o distrusese deja? Da, din păcate, el trebuia să fie sacrificiul Elite, soldatul perfect care nu va ceda în fața dorului și nu se va lăsa împiedicat de sentimente într-o misiune care valorează mai mult decât viața lui sau a iubitei sale.

„Dragoste? Nu. Era cu mult mai mult decât atât. Acum înțelegea că cea mai mare dovadă de dragoste nu era să iubești pe cineva  pentru ceea ce era, ci tocmai în ciuda a ceea ce era.”

Mentor, prieten, iubit, soț, călău, oricum ar fi fost, pe Alina a distrus-o bucățică cu bucățică, până durerea a îngenucheat-o și a făcut-o să-și dorească moartea. Oricât de mult rău i-a făcut el sau oricât de mult l-ar fi urât la suprafață, în sufletul ei știa că-l iubește și asta i-a cauzat o durere mai îngrozitoare decât un glonț în coaste. 7 ani au trecut de când Alex a dispărut din viața Alinei, din Elite și a lăsat în urma lor numai durere. Au fost 7 ani în care Alina s-a retras în carapacea ei, a încercat să-și aline durerea, să uite, să accepte ceea ce s-a întâmplat și să învețe să meargă mai departe; 7 ani în care a pus munca pe primul loc și s-a dedicat misiunilor nefiindu-i frică de moarte.

Acum, după 7 ani de la pierdere, ne întâlnim cu Alina Marinescu, agent Elite, în Atena, lucrând la un caz special și periculos. Se pare că lucrurile nu mai funcționează prea bine în interiorul organizației antitero, dar se așteaptă o revenire în forță. După plecarea din Paris, eroina noastra s-a aventurat peste tot prin lume, poposind în final în Grecia. Misiunile complexe abia acum devin mai periculoase, nu că înainte n-ar fi fost, dar totul se amplifică din moment ce ei se luptă cu Al Qaeda, teroriștii în fața cărora lumea se-nfioară. Sunt misiuni grele, care apropie personajele și cu care empatizăm repede. Grecia este pentru Alina punctul de sprijin, locul în care simțurile i se trezesc la viață după 7 ani de hibernare și locul lui Alex este luat de un bărbat ce-i seamănă izbitor.pizap.com14928748769611.jpg

În acest volum, autoarea creează o impresionantă galerie de personaje, celor vechi alăturându-se altele, la același nivel de impresionante. Ne vom reîntâlni cu agenții din Milano și Paris, cu personajele cărora le-am dus dorul și care sunt în sufletele noastre. Prieteni de nădejde, Ford și Jason o vor susține pe Alina pe cât de mult vor putea, la fel ca toți agenții pe care ea i-a fermecat, chiar și Brett pare a fi puțin îngâmfat. Printre personajele noi se remarcă Kosmas, cel care mi-a plăcut de la prima prezență și minunații agenți ai CIA-ului, formând o forță indestructibilă alături de Elite.

Vorbind de bărbatul care-l înlocuiește pe Alex, acesta este Marius, agent CIA care este în primă fază într-o misiune de cunoaștere a Alinei, ca mai apoi să se îndrăgostească de ea și să o facă să simtă cele mai nemaipomenite senzații. Iubirea dintre cei doi este pură, așa cum era între Alina și Alex înainte de SSO, când ea era doar o misiune. Este o iubire ce luptă contra împrejurărilor, pericolelor și trecutului, o iubire flămândă ce-i consumă pe amândoi și care le oferă pacea pe care-o căutaseră până în pânzele albe. Marius face parte din aceeași categorie de bărbați pe care Alina pune ochii: tânăr, puternic, cu mușchi bine definiți, maestru în seducere și de o frumusețe covârșitoare, dar cu sentimente ascunse în suflet. Marius este un personaj enigmatic, dar care o face pe Alina să se piardă mai întâi în ochii săi întunecați și apoi să-ți mărturisească trăirile zbuciumate privind în smaraldul ochilor ce i-au luat mințile. Teama protagonistei nu este aceea de a iubi, ci de a se lăsa înșelată, temându-se să nu fie doar o simplă misiune, ca mai apoi să rămână pierdută, căci amintirea trădării bărbatului care-i furase mintea în tinerețe încă o bântuie.

  • Ce n-ai mai simțit?
  • Pacea asta.
  • N-o avem decat pentru o clipă.
  • Probabil, dar o clipă cu tine înseamnă mai mult decât o eternitate cu oricine altcineva.

Iubirea o va ajuta după ce se va lăsa pradă ei, o va face din nou Alina cea exuberantă, plină de viață și încrezătoare, îi va pune un zâmbet larg pe buze și-i va deschide sufletul frumos, cel de care ne era tare dor. Misiunile o vor consuma, o vor duce în locuri în care moartea este omniprezenta; va fi aproape de sfârșit, dar se va lupta din răsputeri pentru șansa la fericire pe care viața i-a oferit-o. Războiul dus cu teroriștii va fi din ce în ce mai greu fiindcă încep trădările din cadrul celor două organizații aliate: Elite și CIA. Vor fi victime de ambele părți și oamenii de nădjede, cei mai puternici și mai nevinovați își vor găsi sfârșitul din cauza unei trădări imbecile.

Așa cum suntem obișnuiți din primele volume, acțiunea se desfășoară într-un ritm alert, obligându-ne să citim cu inima în piept,într-un suspans ce se scurge printre rânduri, cu emoții ce năvălesc și ne lasă fără grai  și schimbări de situații ce se învârt în mintea noastră ca piesele unui puzzle, greu de descifrat. Vor fi trădări, scurgeri de informații și multe obstacole de depășit, dar niciodată nu va exista vreo lipsă de încredere. În misiuni m-am pierdut repede în detalii, fiindcă fiecare este bine pusă în evidență, fiecare are caracteristicile ei și oamenii ei, ajungând să mi se amețească gândurile în cap și tânjind după un moment de respiro. Mi-a stat inima în gât d
e fiecare dată când moartea pândea, când eroii noștri erau prinși în capcană și de câte ori încercau să câștige fiecare bătălie. Deși am trăit într-un suspans dus la extrem, de 100 de ori mai amețitor decât într-un film bun de acțiune, am zâmbit și m-am bucurat de fiecare moment de pace, de liniște și învăluit cu sentimente sincere.pizap.com14928559484252

Accentul cade pe acțiune, pe misiuni și pe țelul acestora, acela de a distruge terorismul lui lume. De data aceasta, când Alex nu a fost, am fost mai atentă la modul cum se desfășoară acțiunile, cum fiecare misiune este plănuită până la cele mai mici detalii, la agenții ce se avântă într-o luptă din care pot ieși morți și la consecințele lor, dar mai mult decât atât, am observat voința dură din sufletul fiecărui agent lipsit de libertate, care s-a obișnuit cu strictețea vieții lui. Nu am rămas impasibilă nici sentimentelor Alinei, bucurându-mă pentru fiecare zâmbet al ei, dar întristându-mă și pentru fiecare lacrimă vărsată. Tot ce a lipsit a fost Alex. Pentru mine, nimic nu ai este la fel fără Alex. Aștept să-l întâlnesc față-n față în următorul volum.

Puteți comanda seria Alina Marinescu de pe Librex, la o extrareducere + transport gratuit și veți primi și autograful autoarei. Mulțumesc foarte mult pentru această serie minunată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s