Recenzie „Experiment” – Veronica Roth

„O singură alegere te poate transforma radical. O singură alegere te poate distruge. O singură alegere te va defini.

Societatea împărţită pe facţiuni în care Tris Prior credea cândva a fost distrusă – spulberată de violenţă, conflicte şi trădări. Astfel că atunci când i se oferă şansa de a explora lumea dincolo de limitele cunoscute, Tris este pregătită. Poate că, în afara oraşului, ea şi Tobias vor putea duce o viaţă nouă, lipsită de minciuni, loialităţi puse sub semnul întrebării şi amintiri dureroase.

Însă noua realitate a lui Tris e şi mai periculoasă decât cea pe care a lăsat-o în urmă. Vechile descoperiri devin imediat de neînţeles. Adevărurile noi şi explozive schimbă inimile celor pe care ea îi iubeşte. Şi, o dată în plus, Tris trebuie să lupte pentru a înţelege complexitatea naturii umane – şi pe ea însăşi –, fiind în acelaşi timp nevoită să facă faţă unor alegeri imposibile despre curaj, loialitate, sacrificiu şi iubire.

Narat dintr-o perspectivă duală captivantă, Experiment conduce seria Divergent către un final tulburător, dezvăluind secretele lumii distopice care a fascinat milioane de cititori.”tumblr_meju9itCnQ1qln05so1_500

Cred că am citit Experiment anul trecut, pe vremea asta. Cert este că mi-a plăcut mult la acea vreme și-mi mai place și acum doar că nu mai simt ceva ce mă leagă de carte, poate din cauza lacunelor pe care le am în memorie. Divergent mi-a plăcut enorm de mult și rămâne încă în amintirea mea (după ce am văzut de 3 ori filmul și am salivat după Theo James), pot resimți unele sentimente pe care le-am avut când citeam cartea și-mi amintesc aproape fiecare întâmplare în parte. Insurgent nu a fost chiar pe placul meu, iscându-se un război între facțiuni și o ruptură bruscă între Tris și Tobias. Aș putea spune că ultima carte se compară cu prima, depășind-o cu mult pe cea de-a doua, prin noutatea lumii pe care o descoperă și prin transformarea personajelor.

După lupta pe care a dus-o pe viață și pe moarte în Insurgent contra Erudiților, Tris se simte în stare să facă orice-i trece prin cap. Societatea este distrusă, nu mai există facțiuni sau reguli, iar părinții lui Tobias încearcă să preia conducere și să creeze o lume mai bună, fiecare având și intențiile lui ascunse. Văzând evoluția protagonistei din primul volum până acum, cred că maturizarea pe care a început-o în Neînfricare a terminat-o prin locuri nomade, care nu-i erau menite, dar având în suflet credințele Abnegației. Observ că Tris iubește mai mult societatea în care trăiește decât pe ea însăși. Altruismul ei o împinge spre marginea prăpastiei și se sacrifică fără niciun regret pentru binele celorlalți.

„Aparţin oamenilor pe care îi iubesc, iar ei îmi aparţin mie – ei, alături de dragostea şi loialitatea pe care le-o ofer, formează identitatea mea mult mai bine decât ar putea să o facă vreun cuvânt sau vreun grup de oameni.”

De multe ori am avut impresia că Tobias o iubește mai mult pe Tris decât invers. Neînfricata noastră mi se părea retrasă, se ascundea de el și medita singură la gândurile sale, lua decizii singură și ducea o continuă confruntare cu iubitul său. Tobias a lăsat întotdeauna de la el și a încercat din răsputeri să lupte pentru binele amândurora. Mi-a plăcut faptul că am avut și perspectiva lui, am observat ambele planuri ale celor doi, gândurile și sentimentele amândurora.tumblr_o2lfd1dqcf1tt0hpdo1_1280

Romanul începe cu „evadarea” celor doi și a a prietenilor lor din lumea distopică în care au trăit și ajungând într-o lume total necunoscută lor după escalarea vestitului gard. Au lăsat în urmă lumea lor și-au trecut în una atotștiutoare, cu tehnoligie modernă și cunoștințe ce le depășesc cu mult pe cele ale erudiților. Lumea aceasta nouă dezbină mai mult relația dintre Tris și Tobias, proclamând-o pe ea pur-divergentă, iar pe Tobias doar „defect”-divergent. Acesta a fost momentul în care relația celor doi a început să se răcească, am început să n-o mai sufăr pe Tris și să empatizez mai mult cu Tobias. Divergența este dusă la un rang înalt, iar cei care o au sunt văzuți cu alți ochi și apreciați pentru toate calitățile pe care le posedă. Personajele lumii noi nu mă fac să empatizez cu ele, fiindu-i aproape antipatice și ajută la tranformarea romanului într-unul aproape SF.

Am trăit alături de divergenții mei, neseparându-i, am avut parte de muuulte palpitații și am sperat la un final frumos. Am suferit, am plâns, am înțeles personajele și am zâmbit puțin într-un final. Va apărea o problemă și-n această carte care o va propulsa pe marginea prăpastiei. Vor fi iertări, trădări, scrificii, momente de agonie și de extaz, dar care ne vor face să adorăm cartea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s