Recenzie „Blestemul câștigătorului” – Marie Rutkoski

„Într-un imperiu care se desfată cu războaie și cu înrobirea celor învinși, Kestrel, fiica unui general, are doar două posibilități: să se înroleze în armată sau să se căsătorească. Dar lumea îi este dată peste cap atunci când își întâlnește sufletul-pereche – un sclav ai cărui ochi par să sfideze întreaga lume. Urmându-și instinctul, sfârșește prin a-l cumpăra pentru o sumă imensă de bani. Însă băiatul deține un secret, iar Kestrel află în curând că prețul pe care l-a plătit pentru o altă ființă umană e mult mai mare decât și-ar fi putut imagina.

SĂ CÂȘTIGI CEEA CE-ȚI DOREȘTI S-AR PUTEA SĂ TE COSTE TOT CEEA CE IUBEȘTI.”tumblr_oobrvp5dAN1qd1ylto1_540tumblr_oobrvp5dAN1qd1ylto2_540tumblr_oobrvp5dAN1qd1ylto3_540

Încep prin a spune că Blestemul câștigătorului este una din cărțile mele favorite. Mi-au plăcut atât de tare personajele și modul lor de a acționa, dar mi-a plăcut și intriga, și povestea cu ițele sale încurcate. Pentru mine a fost ceva nemaipomenit, o lume nouă, extravagantă, scoasă din tipare, cu personaje total diferite față de ceea ce am mai întâlnit până acum, iar Kestrel este cel mai clar exemplu.

Nu există personaj care să se dueleze cu Kestrel. Bine, poate că Lada Dracul din Și mă întunec s-ar potrivi, dar aici nu vorbim despre ea. Kestrel nu e fata plângăcioasă, care se ascunde din fața furtunii, dar nu e nici cea care se crede mare eroină și de fapt nu este. Nu, este pur și simplu ceea ce știe că poate fi. Și își asumă tot ce face. E deșteaptă, e isteață și incredibil de fermecătoare, atât din exterior, cât și din interior. Aș spune că este o războinică în adevăratul sens al cuvântului, dar aș minți pentru că nu se prea pricepe să se lupte cu sabia, și o știe și ea. Dar are o minte de războinică, perfectă pentru un tactician care ar putea câștiga războaie și-a aduce glorie regatului său. Datorită acestui aspect, tatăl ei o forțează să i se alăture, să devină soldat și să-l ajute în bătălii. Are două variante: ori se înrolează, ori se mărită. Și decizia trebuie să o ia cât mai repede.tumblr_nz90piLSyJ1ut8szno4_500

În universul lui Marie Rutkoski, poporul valarian a cucerit teritoriul herrani și i-a făcut pe herrani sclavii lor. Valaria are în plan să se extindă cât mai mult și de aceea se dau bătălii la granițele ei și este nevoie de soldați. Kestrel ar putea deveni un tactician, un sfătuitor care să ajute la expansiunea țării. Dar nu a făcut încă alegerea decisivă și încă trăiește în teritoriul cucerit de tatăl ei – cel care a aparținut herranilor, înrobiți acum. Societatea pot spune că este una tipică, de epocă, în care se perindă boieri cu copii din flori și cu atitudine de mahala, femei care bârfesc vrute și nevrute, baluri în palate somptuoase la care participă toată floarea orașului, dar și intrigi care duc la adevărate conflicte; iar în urma acestei fastuase societăți se află sclavii herani.

„Presupun că nici unul dintre noi nu a ajuns să fie ceea ce au crezut alții că vom fi.”

În această societate, Kestrel e diferită. Ea nu e o simplă copilă care pleacă urechea la ce se mai vorbește prin oraș, este și o jucătoare foarte bună de Mușcă și Înțeapă care nu lasă bărbații să o învingă. Pe de altă parte, este o muziciană pasionată, dar care nu-și poate explora darul căci muzica nu e văzută ca o artă în societatea lor. Kestrel e opusul tinerelor de vârsta ei: ea se avântă în jocuri ce-ar putea-o înfrânge. Așa face și-l cumpără pe Arin, un herrani înrobit, dintr-un târg de sclavi. Licitația pentru sclav o face să-și golească imediat punga și să plătească pentru băiat mai mult decât ar fi normal. Herranul este un mister el însuși. Ceva ce a făcut i-a atras atenția fiicei generalului și aceasta a pus mâna pe el. Poate a fost atitudinea sa sfidătoare în fața vânzătorului. Sau poate talentul lui de fierar. Ori poate pur și simplu destinul a împins-o să-și ia un sclav.

– O să-ți spun ceva care e chiar adevărat, a zis Arin, și privirea sa o fixa acum pe a lui Kestrel. Noi doi nu suntem prieteni.

     Kestrel a înghițit în sec.

– Ai dreptate, a șoptit ea. Nu suntem.

Așa cum am spus, Arin e un mister. Și ascunde un mare, mare secret. Ni se va dezvălui că a fost special plasat să-i atragă atenția lui Kestrel și aceasta să-l introducă în propria-i casă și a-i oferi șansa să o trădeze. Nu este ușor de citit și de aceea Kestrel se lasă ușor păcălită și nu-l suspectează de nimic. Arin e o fire vulcanică, un revoltat și-un orgolios, un sclav acum, dar mai târziu un conducător. Îi urăște pe valorieni și-și exprimă asta foarte clar și de aceea a pus la cale o revoltă. Iar el este cea mai utilă iscoadă căci o poate lua ca și prizonieră pe fata generalului, știe toate mișcările acestuia și lucrează pe ascuns pentru tovarășii săi. Totul fără ca eroina noastră să observe.tumblr_oonnv3QK001qccytbo1_500

Cei doi ajung să-și petreacă timpul împreună, să meargă la baluri, unde o fată trebuie să fie însoțită pentru a nu i se întâmpla ceva, să se joace Mușcă și Înțeapă și poate să se cunoască mai bine. Kestrel îi apreciază personalitatea și-i oferă tot ce își dorește, chiar și libertate pentru puțin timp. Și toate astea o vor aduce în situația de a se afla la un pas de moarte. Pe de altă parte, întrei ei există o tensiune, o vibrație care-i apropie și îi face să se îndrăgostească. Relație dintre ei poate fi o slăbiciune, o vulnerabilitate pentru ei. Sentimentele întotdeauna fac oamenii vulnerabili. Dar nu se face exces de romantism. Aici, romantismul nu acoperă celelalte atribute ale acțiunii, ci doar o contimentează.

„Aș fi în stare să las fiecare valorian din orașul ăsta să moară dacă asta înseamnă ca tu să trăiești.”

Pe când Kestrel îl ține alături și-i oferă o fărâmă de libertate, Arin are grijă să-și coacă planul și să-l ducă la bun sfârșit într-un fel sau altul. Valorienii sunt prinși într-o ambuscadă, iar herrani își revendică teritoriul pentru o bucată de timp. Noua lor cucerire este amenințată de soldații care vor veni din capitală. Totul este efemer. Deși își îndeplinește planul, Arin o ține aproape pe Kestrel, o ține prizonieră, chiar dacă are sentimente pentru ea. Se iscă mai mult decât un conflict între cele două neamuri, se iscă un conflict între cele două suflete îndrăgostite. Niciunul nu știe care va fi rezultatul și cum vor decurge lucrurile când trădarea este un mijloc de a-și atinge scopurile. Amândoi sunt luptători, isteți și mândri, calități care nu vor accepta o înfrângere. Așa cum Arin nu a acceptat o înfrângere, nici ea nu va accepta și va face orice-i stă în putință să dea rezultatul final peste cap.tumblr_oonnv3QK001qccytbo2_500

Acțiunea este vibrantă, iar stilul cursiv al autoarei o dinamizează. Personajele, atât cele principale, cât și cele secundare, sunt bine conturate și unice din diferite unghiuri. Blestemul câștigătorului e un tablou expresiv al războiului, cu lupte, săbii încrucișate, dueluri și jocuri de putere, dar și o simfonie a simțurilor și a calităților. Sincer, cred că e un altfel de carte YA fantasy, una ce debordează de originalitate, atât prin lirica stilului, dar și prin măiestria cu care au fost create personajele și acțiunea.

Mulțumesc editurii Leda pentru exemplarul oferit. Vi-l recomand cu căldură.

Anunțuri

2 gânduri despre „Recenzie „Blestemul câștigătorului” – Marie Rutkoski

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s