Recenzie „P.S.: Îmi placi” – Kasie West

„Ora plictisitoare de chimie. Concentrată asupra propriilor gânduri și nicidecum atentă la lecția care se predă, Lily își scrie pe bancă un vers dintr-o melodie preferată. A doua zi, surpriză! Cineva a adăugat versul următor!

<

p style=”text-align:center;”>În scurt timp, între Lily și corespondentul anonim începe un schimb intens de mesaje, în care ei își împărtășesc secrete, descoperă preferințe muzicale comune, își destăinuie dorințele și visează împreună. Lily se simte tot mai atrasă de cel (sau cea) care îi scrie. Despre cine să fie vorba? În timp ce eroina cărții încearcă să dezlege misterul și să jongleze cu școala, prietenii, dușmanii și ciudata ei familie, descoperă că problemele inimii sunt greu de descifrat.

O poveste de iubire emoționantă, dezvăluită de Kasie West cu mult talent, umor și sensibilitate.”

4c115c12604be1b852f2551cc1d2a970-moodboards-letter-i

P.S. Îmi placi e cartea perfectă pe care să o citiți acum, pe plajă, în bătaia razelor de soare. E genul acela de carte pe care nu o puteți lăsa din mână și pe care o veți citi atât de repede că nici nu vă veți da seama. Nu e o carte serioasă, cu eroi și villains sau morți și cazuri de elucidat. E o carte adolescentină, despre și cu adolescenți, cu o iubire de liceu și plină de umor și de efervescența tinereții.

Lily e liceeana timidă, pasionată de muzică și cu o familie mare pe cap. Nu prea are timp de ieșit în oraș, iar interacțiunile ei cu necunoscuții o dau des în penibil. Lily are o pritenă foarte bună, pe Isabel, cea care îi este alături și-n momentele bune și mai ales în cele groaznice. Isabel este la locul potrivit, în momentul potrivit, pentru a o salva pe Lily de rușine sau cine știe ce. Deși nu pare cea mai interesantă persoană sau cea mai comunicativă, Lily este chiar mișto, o adolescentă hazlie, sarcastică uneori și foarte talentată (îndrăgostită de muzică). Lily este ea însăși doar în prezența oamenilor de care se simte apropiată, devine Lily cea adevărată doar când vorbește cu prietenii buni sau familia, nu poate face asta și-n prezența necunoscuților sau a băieților pe care-i place.

„Cred că toată lumea dorește exact ce nu are.”

Viața ei este haotică. Mai ales acasă, unde trebuie să aibă grijă de frații ei mai mici și unde nu are timp să se ocupe de ea, de pasiunile ei sau orice altceva ce nu-i include și familia. La școală, Lily petrece majoritatea pauzelor în compania lui Isabel, iar în rest este absorbită cu totul de jurnalul pe care-l cară după ea – unde scrie, rescrie, taie, desenează, citește, recitește – fără de care nu poate trăi. Acel caiet este pentru ea portița de evadare, care o face să se deconecteze de la ce e în jurul ei, mai ales de la ora de chimie. Însă, profesorul îi cere să nu-și mai aducă jurnalul la ora lui, altfel nu o va trece. Lily este nevoită să-și lase jurnalul în altă parte și să se plictisească la chimie, în încercarea de a fi atentă la ce se predă.

ckusaknnd8e

Vestea proastă – de fapt, e o veste bună – Lily își pierde concentrarea, iar noul ei caiet de mâzgăleli devine banca. Așa începe aventura – Lily își găsește la ora de chimie un corespondent anonim, ajungând să-și trimită bilețele după ce-au făcut schimb de versuri pe bancă. Amândoi împart aceleași gusturi muzicale, se plictisesc teribil la chimie și ușor, ușor, fiecare începe să-și depene povestea de viață prin intermediul scrisorilor pe care și le lasă ascunde în fundul băncii. Totul face ora să devină mai interesantă și așteptată cu nerăbdare. Și misteriosul corespondent devine din ce în ce mai incitant de descoperit. Nu e de ajuns să schimbe între ei foi de hârtie, ci amândoi își doresc să se cunoască în carne și oase, numai că există acea mare problemă – dacă nu se vor plăcea în viața reală? Dacă persoanele din bilețele sunt altele decât sunt cei doi în viața de zi cu zi?

Nu vrea să ofer spoilere, mă abțin cu greu să nu demasc personajul și-mi voi alege cuvintele cu grijă, ca să vorbesc despre acest ”subiect sensibil” :)). Mi-a dat seama de la început cine e făptașul și am fost foarte entuziasmată să văd toate reacțiile personajelor și mai mult decât bucuroasă când am realizat cum vor decurge lucrurile. Lily începe chiar ea o ”anchetă” prin care să-l găsească pe corespondetul ei, de care s-a îndrăgostit, dar nu vrea să recunoască. Toți băieții cu care ia contact, toate suspiciunile ei, familia și prietenii, situațiile în care va fi pusă, toate o vor ajuta la sfârșit să formeze imaginea de ansamblu – care este incitantă și plină de scântei.

„Oamenii acceptă cu ușurință lucrurile pe care le doresc adevărate.”

Nu am mai citit până acum cărți scrise de Kasie West, dar dacă voi mai avea ocazia de a o face, nu voi ezita. P.S.: Îmi placi a devenit una din cărțile mele preferate, chiar mi-a amintit de Love&Gelato și pe care chiar aș reciti-o, cum v-am zis și aici. Ce mi-a plăcut cel mai mult este atmosfera pe care autoarea a reușit să o creeze, una familială și jovială, presărată cu umor și personaje excepționale.

siți cartea pe libris.ro, unde aveți transport gratuit la comenzi mai mari de 50 de lei, iar la comenzile mai mici transportul este doar 7 lei (cel mai mic preț la transportul prin curier, față de orice altă librărie online). De asemenea, este disponibilă și pe elefant.ro (uneori este valabil BOOKS50, care se aplică la comenzi mai mari de 90 de lei). O puteți găsi și aici sau aici, alături de alte chestii bookish. Iar cărțile în engleză sunt disponibile aici sau aici, împachetate minunat fără vreun cost în plus.

P.S. Nu uitați de concursul de pe pagina de facebook, unde puteți câștiga noul exemplar din „Spulberă-mă” dacă îmi spuneți printr-un comentariu ce carte vă doriți să apară la Leda Edge. Poate alta de Kasie West? În plus, următorul volum din seria Atingerea lui Juliette va apărea în curând, cum v-am anunțat aici.

5 gânduri despre „Recenzie „P.S.: Îmi placi” – Kasie West

  1. Nu prea citesc cărți cu povești de dragoste, dar din cum ai vorbit despre ea, pare că aceasta nu e plină de clișee. În plus, îmi amintește puțin de „Simon și planul Homo Sapiens”, așa că am adaugat-o pe wishlist ^^

    Apreciat de 1 persoană

  2. Nu știu dacă să zic dacă are și ea niște clișee, că nu vreau să dau spoilere. Mie mi-a plăcut mult și o recomand din tot sufletul. Povestea e super, dacă nu te încurcă ”clișeele” care uneori ruinează lectura.
    Când am citit-o, nu prea am făcut legături, nici nu m-am gândit la Simon. Ai dreptate, se-aseamănă puțin. Eu sper să o citești și să-mi spui impresiile tale ❤

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s