Recenzie „Sub soarele nopții” – Trish Cook

„KATIE PRICE, o adolescentă de șaptesprezece ani, suferă de o boală rară, care o face extrem de sensibilă la lumina soarelui și care îi pune viața în pericol. Izolată în propria casă în timpul zilei, compania ei se limitează doar la tatăl ei văduv și la cea mai bună (și singura) prietenă pe care o are. Dar, în fiecare seară, la căderea nopții, își ia chitara și merge la gară pentru a le cânta oamenilor care vin și pleacă.

CHARLIE REED este un fost atlet de top, care se află într-un moment de cumpănă în viața lui. El este cel pe care Katie îl urmărește de mulți ani de la distanță. Când băiatul nimerește într-o seară la una dintre cântările ei, destinul intervine și cei doi pornesc într-o aventură romantică născută sub o stea potrivnică.

Pe măsură ce se provoacă unul pe celălalt pentru a-și urma visurile și se îndrăgostesc sub cerul nopții de vară, între Katie și Charlie se creează o legătură suficient de puternică pentru a-i schimba atât pe ei, cât și pe toți ceilalți din jurul lor.

Pentru că întotdeauna iubirea luminează calea.

O poveste sfâșietoare și unică, o carte perfectă pentru fanii romanelor Sub aceeași stea, Absolut tot și Cu drag, Simon.”

Știți cum mi-a venit să încep această recenzie? Mi se pare atât de amuzant mie, însă este atât de urât. Totuși, o să o spun, poate i se va mai părea cuiva amuzant. So – Dacă ați venit pentru o carte originală, plecați. Mda, urât din partea mea, dar asta e ideea care mi-a venit pur și simplu în minte și începutul e cel mai greu de formulat. Adevărul e că Sub soarele nopții e slabă-slabă la capitolul originalitate. Înainte să vă zic de ce, vă mărturisesc că mie, personal, mi-a plăcut și mi-a frânt inima, dar nu atât de tare căci are originalitatea cam spre 0 (Ați văzut articolul meu despre cărțile care mi-au frânt inima? Este aici.).

Acum, să vorbesc un pic despre originalitatea pe care n-o are Sub soarele nopții. În descriere precizează că seamănă cu Sub aceeași stea (da, un pic, diferă câteva aspecte), cu Absolut tot (da, mai mult, diferă câteva aspecte și aici), cu Simon și planul homosapiens (mai nou se numește Cu drag, Simon; nu prea-mi dau seama din ce motive seamănă; am citit cartea asta, dar îmi aduc vag aminte ce s-a întâmplat). Eu declar că seamănă cel mai izbitor cu O plimbare de neuitat. Nu știu dacă și cu cartea, că n-am citit-o, dar cu filmul seamănă izbitor de mult, parcă ar fi o copiuță cu alte adăugiri. Nu vreau să fac o recenzie negativă sau să pun într-o lumină proastă cartea, dar are și-o grămadă de clișee. Trecând cu vederea toate aceste inconveniente (care m-ar fi făcut să-i dau 3/5 steluțe dacă aș fi analizat-o de la început), unele întâmplări sunt chiar frumoase și originale, simbolice și pline de emoții.

„De obicei, noaptea târziu, când e mai întuneric decât întunericul și când numai eu sunt trează – în casa mea, în cartierul meu, în oraș – , mă întreb dacă moartea e cumva similară și la fel de singuratică. Cum ar fi, doar tu, în întuneric, treaz și conștient. Sincer, sper că nu, căci asta ar fi o cruzime de prisos. E ca și cum ai trăi aceeași viață a mea iar și iar, doar că pentru toată eternitatea.”

La începutul lecturii, am fost sceptică pentru că, sincer vorbind, Katie mă cam enerva. Diagnosticată de mic copil cu XP (o boală rară – cea mai mică expunere la soare declanșează boala în sine și inevitabil moartea) și poreclită „fata vampir”, crescută de tată după ce mama i-a murit într-un accident de mașină, Katie trăiește bine mersi, aș putea zice eu. Face școala acasă, doarme ziua și noaptea poate face orice își dorește (chiar poate ieși afară), are un tată extraordinar, a cărui grijă primordială este să o țină în siguranță, și-o prietenă foarte bună cu care poate să-și petreacă timpul. Nu e o viață perfectă, pe care ți-ai dori să o trăiești, însă e bună, dată fiind situația.

Din siguranța casei sale, Katie privește tânjind spre lumea de afară și face o pasiune pentru un băiat care frecventează zona în care ea locuiește. Când soarta face ca drumurile lor să se intersecteze, Katie este prinsă la mijloc între dorința de a-și da frâu liber sentimentelor și aceea de a fugi cât o țin picioarele. A fi îndrăgostit cântărește însă mai mult, iar Katie se avântă în brațele lui Charlie Reed și trăiește cu el ceea ce visa, ajungând să uite chiar de limita dintre ceea ce înseamnă viață și moarte pentru ea.

„Amor vincit omia.”

Cea mai mare greșeală a ei este minciuna și toatele acele secrete pe care le-a avut. Abia acum îmi dau seama că n-ar trebui să o compătimesc atât de mult, că totul ar fi putut merge ca pe roate dacă ea n-ar fi mințit și-ar fi fost pe deplin sinceră. Nu sunt eu cea care să o tragă la răspundere, însă.

„Niciodată nu m-am mai simțit atât de vie și îmi dau seama că s-ar putea să nu mai am șansa să trăiesc vreodată așa ceva. Încerc să memorez toate detaliile. Fiecare secundă.”

Sub soarele nopții aduce în prim-plan fata misterioasă, ascunsă, minunată și băiatul după care toată lumea tânjește, dar care și-a pierdut fericirea după un eveniment trist. Katie este încântătoare, deșteaptă, plină de voioșie și speranță în ciuda a tot răului care s-a abătut asupra ei. Cred că e normal să am senzația aia de milă, de  criză – de ce este viața atât de nedreaptă?, de ce nu pot fi toți oamenii sănătoși, în special când sunt tineri? –, o senzație dureroasă, aproape inexplicabil de cuprins în cuvinte. V-am spus că deși nu este cea mai originală, cartea mi-a plăcut foarte mult mai ales prin simplul fapt că exprimă atât de multă emoție, de iubire, de dorință, că abia o poți cuprinde. Charlie este un personaj de care mi-a plăcut tare mult, mai ales pentru unele dintre acțiunile sale, pentru sentimentele pe care le simțea, dar l-am și compătimit. Pe lângă ei doi, personajul îndrăgit de mine este prietena lui Katie, Morgan, personajul perfect aflat în locul potrivit. Parcă mi-aș dori să citesc și-o carte despre Morgan, atât de tare mi-a plăcut de ea.

Dacă nu am reușit să vă conving să citiți cartea, puteți vedea filmul care a apărut anul acesta. Imediat după ce-a apărut mi-amintesc că exista o reclamă pe facebook cu sloganul de genul – ”Hai la film cu cineva drag” – iar eu, deși mi-am dorit, n-am ajuns în cinema ca să-l văd cu ”cineva”. Sunt sigură că dacă m-aș fi dus la film înainte să citesc cartea, aș fi fost mai mult decât emoționată, mi-ar fi dat lacrimile. L-am văzut însă după ce-am citit cartea, cu o prietenă (care a vărsat râuri de lacrimi în timp ce eu râdeam) și normal că am observat toate diferențele și lipsurile filmului. Și-n plus, nu prea mi-a plăcut cum au fost interpretate rolurile, iar emoțiile păreau cam șterse. Din punctul meu de vedere, cartea bate filmul.

Cartea este disponibilă pe libris.ro, unde aveți transport gratuit la comenzi mai mari de 50 de lei, iar la comenzile mai mici transportul este doar 7 lei (cel mai mic preț la transportul prin curier, față de orice altă librărie online). De asemenea, este disponibilă și pe elefant.ro (poate aveți noroc de vreun BOOKS50, care se aplică la comenzi mai mari de 90 de lei). Le puteți găsi și aici sau aici, alături de alte chestii bookish. Iar cărțile în engleză sunt disponibile aici sau aici, împachetate minunat fără vreun cost în plus.

2 gânduri despre „Recenzie „Sub soarele nopții” – Trish Cook

  1. Foarte frumoasa recenzi, felicitări!😀
    Eu am cartea pe wishlist încă de când a apărut, însă nu am apucat sa o cumpăr/citesc până acum. Sper ca toamna asta sa o lecturez și eu :))
    Cat despre film, nu l-am vazut nici pe el =)) Nu sunt o fană a actriței care joaca rolul/ personajul principal, așa ca am zis pas😂😂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s