Cele mai întâlnite clișee

Câte cărți, dar câte clișee… De câte ori n-am auzit păreri despre o carte în care se menționa că este clișeică sau că se bazează pe nu știu ce clișeu? Însă există oare și cărți lipsite de clișee? Originale din scoarță-n scoarță?

Când am început să citesc, nu mă gândeam la astfel de lucruri, la clișee, la modul cum sunt prezentate personajele, la detalii, mai precis. Citeam, îmi plăcea sau nu și lucrul acesta era de ajuns. Înaintând în lumea asta a cărților și descoperind mai multe opere, simțurile mele s-au dezvoltat și-am devenit atentă la detalii. Pe lângă modul cum se desfășoară acțiunea sau cum sunt creionate personajele, clișeele au o importanță majoră în cuprinsul unei cărți. Pe unii în deranjează aceste lucruri, iar pe alții nu. Cum ar fi, pe mine nu mă deranjează că-i întreaga carte un clișeu, dacă a avut un lucru care mie mi-a plăcut enorm sau pe-aproape (cum ar fi Sub soarele nopții). Mi s-a părut tare interesant să mă gândesc care sunt aspectele pe care l-am întâlnit în tot mai multe cărți, clișeele de care toată lumea vorbește și care fac, câteodată, din carte un bestseller.20180715_145603-01

  1. Primul și primul clișeu care mi-a venit acum în minte este erotismul, uneori dus la extrem. Asta pentru că se vinde, scenele de sex sunt cele care atrag cei mai mulți oameni. D-asta a fost (încă mai este?) bestseller seria Fifty Shades, pe care autoare o tot lungește, cum n-am mai văzut. Și d-asta s-au vândut cărți care primează în scene erotice, pe care nu toți cititorii le îndrăgesc. Cred că pot să dau aici exemplu cărțile lui Andrei Ciobanu sau Fluturii Irinei Binder (?). Nu știu ce să zic despre ele că nu le-am citit, dar părerile sunt împărțite, iar cele mai evidențiate sunt cele negative.fifty-shades-of-grey-trilogy-review
  2. Unul dintre cele mai des-întâlnite clișee din cărțile romantice este inevitabila antiteză dintre fată și băiat. Fie că fata este cuminte, iar băiatul este tipul rău, fie că ea este retrasă, nepopulară, obișnuită, iar el popular, minunat, cunoscut de toată lumea ori că ea este fata mai mică, de care nu trebuie să-și bată nimeni joc, sora celui mai bun prieten, iar el este băiatul rău, neserios, ”player”, prietenul cel mai bun al fratelui; oricare ar fi, imposibil să nu se găsească în vreun romance. Să vă dau câteva exemple? Bineînțeles că o să o fac – în seria Te aștept (de J. Lynn; vezi aici când apare în română volumul 4), se găsește clișeul ăsta, n-aveți cum să nu-l observați; în Caleidoscopul inimilor sau Bad Romance, în Intimidare sau Rivali.20180710_163927-01
  3. Care sunt cărțile în care n-ați văzut ca unul dintre personajele principale să n-aibă un trecut tumultos sau un secret pe care-l păstrează cu prețul vieții? Am citit multe astfel de cărți, iar exemple v-aș putea da la nesfârșit – Zece respirații scurte, Intimidare, Rivali, Descătușare, Hopeless, Confess, Infernul lui Gabriel, Vocea lui Archer etc.20180716_120516-01.jpeg
  4. Asemănător cu precedentul și din ce în ce mai întâlnit este ca unul dintre personajele principale să aibă o boală care-i afectează foarte tare viața, fie că este mortală sau nu. Cărțile astea emoționează cel mai tare, așa cred eu, însă își pierd din originalitate bazându-se pe acest clișeu. Ultima pe care am citit-o este Sub soarele nopții, însă vă mai pot va exemplu – O plimbare de neuitat, Înainte să te cunosc, Absolut tot, Vocea lui Archer etc.20180715_150346-01
  5. Un alt clișeu pe care-l întâlnesc în atât de multe cărți, fie ele fantasy, romance sau young adult este absența unui părinte sau a amândurora, câteodată chiar moartea lor. Unele cărți chiar reunesc întreaga familie, pe când în altele, personajele sunt ”blestemate” să fie singure, chiar dacă nu pe deplin. Câteva titluri în care am întâlnit acest aspect – Ascensiunea, Jack Spintecătorul, Spulberă-mă, Zece respirații scurte, Prințesa de hârtie, Jocul Coroanei, Blestemul câștigătorului, Hopeless.20180813_112649-01
  6. Rămânând pe teritoriul romance, triunghiurile amoroase sunt un clișeu total. Cunosc multe persoane pe care aceste triunghiuri amoroase (sau nu doar triunghiuri) le deranjează și le influențează părerea. Sincer, nu mă deranjează atât de tare acest aspect, în unele cazuri chiar mi-au frânt inima (It ends with us, seria Și mă întunec – un triunghi amoros inedit), dar nu zic că există și cazuri în care situația este dusă la extrem, o dă în altele și devine enervantă (Nemuritoarea Starling). Câteva cărți care mi-au plăcut și-n care am întâlnit acest clișeu – Jocul Coroanei, Cerul e pretutindeni, seria Alina Marinescu (am urât triunghiul amoros aici), Confess, P.S. Îmi placi etc.20180710_155001-01-01.jpeg
  7. În zona fantasy, cel mai întâlnit clișeu este acela în care personajul principal este un om normal până la un anumit punct, după care devine – fără să-și dea seama – purtător a unor puteri supranaturale și inevitabil – eroul care trebuie să salveze lumea. Ca exemplu – Regina Roșie, seria Titanii, Dorothy trebuie să moară, Îngerul nopții.20180727_152504-01
  8. Mână în mână cu precedentul este cel conform căruia personajul principal este alesul, cel care are un destin măreț, menit să fie rege sau regină, salvator al omenirii, cel care învinge răul. Asta se întâmplă în Dorothy trebuie să moară, în Regina Roșie, Warcross (vezi aici când apare volumul 2), Divergent sau Harry Potter, în Magonia sau Jocul coroanei, dar nu numai.20180519_121310-01-01.jpeg
  9. Un alt clișeu întâlnit deseori în fantasy-uri, este acela în care protagonistul este pus să facă o alegere, cu o însemnătate mare pentru acțiunea cărții. Fie este pus să aleagă dacă să lupte sau nu, să-și dedice viața unui scop sau nu, fie este pus să aleagă de care parte să lupte – a binelui sau a răului. Aici se încadrează: Jocul Coroanei, Ascensiunea, Și mă întunec, Urgia și zorile, Blestemul câștigătorului.20180806_123820-01
  10. Un clișeu care mie îmi place mult este rivalitatea dintre cele două personaje principale, de obicei dintre cel masculin și cel feminin. Îmi place asta căci nu mă pot decide pe care să-l îndrăgesc și pe care să-l urăsc, cui să-i doresc binele și cui răul. Cărți în care am întâlnit acest lucru sunt: Circul nopții, Jocul Coroanei.20180716_102742-01.jpeg
  11. Întâlnit în toate tipurile de cărți, păstrarea secretelor chiar și de persoanele apropiate a devenit un clișeu. Protagoniștii păstrează multe secrete, sunt învăluiți în mister și imprevizibili, iar unele secrete sunt păstrate pentru binele lor, dar și pentru a-l altora. Ideea asta chiar îmi place și mi-ar plăcea să mai citesc cărți atât de misterioase și palpitante. Printre acestea se numără: Urgia și zorile, Și mă întunec, Bad Romance, Toate acele locuri minunate, Cuvinte în albastru intens, seria Alina Marinescu, Ura cu care lovești, Grădina cu fluturi etc.20180806_125729-01
  12. Dacă nu este încă un clișeu total, o să devină curând acela ca unul dintre protagoniști să aibă tendințe suicidale, să-și dorească moartea. Îmi plac cărțile de genul, nu zic că nu, sunt chiar emoționante și mi se par așa retrospective, declanșatoare de gânduri și idei. Pot aminti aici: Toate acele locuri minunate, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Bad Romance, Inima mea și alte găuri negre.20180810_095943-01

So, that’s it. Găsiți toate cărțile menționate de mine pe libris.ro, unde aveți transport gratuit la comenzi mai mari de 50 de lei, iar la comenzile mai mici transportul este doar 7 lei (cel mai mic preț la transportul prin curier, față de orice altă librărie online). De asemenea, sunt disponibile și pe elefant.ro (poate aveți noroc de vreun BOOKS50, care se aplică la comenzi mai mari de 90 de lei). Le puteți găsi și aici sau aici, alături de alte chestii bookish. Iar cărțile în engleză sunt disponibile aici sau aici, împachetate minunat fără vreun cost în plus.

Recenziile cărților sunt pe blog!

 

Reclame

2 gânduri despre „Cele mai întâlnite clișee

  1. Feedback: paragraful #1 m-a făcut să mă opresc din citit. Și eu am o părere proasta despre Binder si știu că ce face ea e că omoară copaci degeaba pentru bullshitul ei(am avut legătură directă cu industria) , nu am citit-o și nu o voi citi, dar nu poți să faci un articol despre clișee și să arunci cu căcat daca nu ai citit nici macar un paragraf. Restul argumentelor sunt irelevante și în timp ce scriu acest comentariu știu că nu am pierdut nimic.

    Apreciază

  2. Deși n-am citit cartea Irinei Binder, știu cu ce se mănâncă, nu vorbesc în necunoștință de cauză. Ca să-ți răspund la comentariul referitor la articolul meu, o să o fac cu propriile tale cuvinte: „nu poți (…) să arunci cu căcat daca nu ai citit nici macar un paragraf.”. Mulțumesc pentru comentariu și pentru opinie, îmi pare însă rău pentru limbajul de mahala folosit. Am o singură întrebare. Ești sigur că n-ai pierdut nimic, nici măcar timp, lăsând acest comentariu (nejustificat)?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s