Recenzie „Inimi chimice” – Krystal Sutherland

„Henry Page nu a fost niciodată îndrăgostit. Se consideră un spirit romantic fără speranță, căruia nu i-a fost dat să întâlnească iubirea la care speră — una de tipul celor din filme, care să-i facă inima să tresară și să nu-l lase să doarmă și să mânânce. În schimb, s-a mulțumit să învețe ca să ia note mari și să intre la o facultate bună, dar și să devină în sfârșit redactor-șef al ziarului de liceu. În clasa a XII-a, într-o zi de joi, la prima oră, își face apariția Grace Town, iar Henry își dă seama că totul se va schimba.

Grace nu seamănă cu fata din visurile lui — merge în baston, poartă haine băiețești care-i sunt prea mari și pare să facă duș cam rar. E limpede că ceva e defect în ființa lui Grace, dar lui Henry i se pare cu atât mai frumoasă și își dorește mai mult ca orice s-o ajute să-și lipească bucățile pierdute din suflet.”

Inimi chimice a fost pentru mine cartea pe care am văzut-o, am citit două pagini din ea într-o librărie și mi-am zis că o vreau. Am simțit eu că este genul de carte care mi-ar plăcea. Și nu m-am înșelat deloc. Mi-a plăcut foarte tare, mai ales pentru că este o combinație de emoții. Dacă mă urmăriți, știți cât de tare am iubit Toate acele locuri minunate. Același lucru s-a întâmplat și în situația de față.

Nu e cartea cu tipi populari care fac fetele să se topească pe picioare și nici cu fete ușor de jucat pe degete. E o carte mai diferită de young adult-uri le obișnuite, pentru că personajele sunt cele mai minunate din punct de vedere fizic sau cele mai ”normale”, fiindcă au ciudățeniile lor. Henry este adolescentul puțin tocilar, cel care vrea să aibă un viitor strălucit, să urmeze o facultate de prestigiu și nu este cea mai sociabilă persoană. Grace este opusul fetei care atrage privirle băieților, nu vorbește cu nimeni și nu interacționează în timpul cursurilor, iar cel mai bun prieten el poate fi bastonul de care nu se poate despărți. Nu e nimic la ce v-ați fi putut gândi înainte și nici la ce vă așteptați a fi, pentru că pe parcursul acțiunii, totul se va schimba, inclusiv personajele.

O să încep spunându-vă câte ceva despre personaje, care îmi plac la nebunie. Henry este un tip pe care l-aș descrie ca fiind visător. El visează, își imaginează, însă lumea nu este chiar așa cum crede el. Henry este un tip pasionat, inteligent și sensibil, pe alocuri amuzant și romantic. Ceea ce îi lipsește și tânjește după acest lucru este iubirea, acea iubire adolescentină care să-i răscolească sufletul, să-l facă să se descopere și să vadă cu adevărat frumusețea lumii. Cum nu a avut această poveste de iubire (încă), el și-o imaginează, o vede ca pe o poveste de dragoste unică și care să fie pentru totdeauna. Elev în clasa a XII-a, Henry se pregătește de facultate și primește un post la ziarul școlii, pentru care a muncit foarte mult; el cam are totul planificat, începând cu zilele de școală, cu după-amiezile petrecute cu prietenii și culminând cu ceea ce va face. El nu știe însă că dragostea i-ar putea lumea peste cap, în toate sensurile posibile. Nu știe că dragostea e un hazard, că o poate aștepta oricât și că va veni când nu se așteaptă. Dar va ști, după ce se va întâmpla.

„Se pare că veșnicia nu durează atât de mult pe cât mi-am închipuit.”

Grace este o fată ciudată; așa ar descrie-o oamenii, dar niciunul dintre ei nu știe cine e Grace cu adevărat. Merge la școală cu tragere de inimă, nu are niciun prieten, dar nici nu încearcă să-și facă. Se îmbracă numai cu haine băiețești, lălâi, care păstrează un miros neplăcut și este nedespărțită de bastonul ei, din cauza unui accident la picior. Grace nu este fata care să lumineze încăperea când intră, nu zâmbește sau râde, ci ba chiar poartă cu ea o tristețe covârșitoare. Este inteligentă, talentată, dar nu-și mai găsește motivația din a face un lucru pe care obișnuia demult să-l facă, pentru că viața ei se împarte în înainte și după (un eveniment pe care nu o să vi-l destăinui). Vă spun că Grace este două personalități într-un singur trup, două entități ale aceleași ființe, care însă nu mai coincid. Obișnuia să fie feminină, zâmbitoare, iubitoare, senină. Obișnuia să facă tot ceea ce inima îi dorea și să nu se gândească la greutățile vieții. Până într-o zi, când ceva s-a produs, ceva care i-a zdrunciat întreaga ființă și lume și care a despărțit personalitatea ei în două.

„Pentru că nu știam că te poți îndrăgosti de oameni așa cum te îndrăgostești de muzică. La început, melodia nu-ți spune nimic, e un ritm necunoscut, dar se transformă în curând într-o simfonie gravată pe piele; un imn ce-ți străbate păienjenișul venelor; o armonie cusută de căptușeala sufletului.”

Henry și Grace vor trebui să lucreze împreună la ziar. Vor începe să se cunoască, chiar și pentru puțin timp sau cât de puțin pot. Câteva momente pe zi vor respira același aer și poate-poate flacăra iubirii se va aprinde între ei, poate-poate Henry va primi povestea de dragoste la care visa, iar Grace se va vindeca de tristețea care-i domină ființa. Îmi place faptul că Grace nu se ferește să se comporte așa cum se simte, nu se ferește să-și exprime sentimentele, ceea ce m-a uimit. Henry știe că ea este distrusă, că există ceva înlăuntrul ei care nu este fixat în locul său. Și totuși vrea să o ajute să se simtă mai bine. Poate va reuși sau poate nu. Nu știu cu adevărat nici eu. Și voi nu vă creați așteptări, doar citiți.

„Poveștile cu final fericit sunt doar povești care nu s-au terminat.”

Inimi chimice a fost o carte pe care am citit-o cu inima și mintea deschise. Stilul este liric, cursiv, minunat. Perspectiva lui Henry nu mă sperie deloc, este presărată cu emoții, unele mai puternice decât altele, iar ideea de a-l cunoaște pe el și oamenii cu care interacționează îmi stârnește curiozitatea. Liceul este o experiență definitorie în viața unei elev, așa că veți vedea cum a fost pentru Henry să fie ”victima” unei năzbătii adolescentine, cum va fi pentru el în continuare liceul, după o anumită experiență. Prietenii pe care-i are sunt surse de inspirație pentru tinerii de astăzi, plini de voioșie și glumeți, un medicament pentru tristețe sau inimi frânte. Urmărindu-l pe Henry am luat parte la o experiență frumoasă și pentru că am făcut-o din perspectiva unui băiat mi se pare mult mai mișto. Plus că asta îi conferă mai mult mister fetei; nu că Grace nu ar avea destul, între noi fie vorba.

Mi-a plăcut mult, mult de tot și amalgamul de emoții pe care mi l-a transmis este încă prezent în inima mea când mi-aduc aminte. Credeți-mă că merită să o citiți. Veți fi surprinși de întorsăturile de situație, misterele și secretele dezvăluite.

O găsiți pe libris.ro, unde aveți transport gratuit la comenzi mai mari de 50 de lei, iar la comenzile mai mici transportul este doar 7 lei (cel mai mic preț la transportul prin curier, față de orice altă librărie online). De asemenea, cartea este disponibilă și pe elefant.ro (poate aveți noroc de vreun BOOKS50, care se aplică la comenzi mai mari de 90 de lei). O puteți găsi și aici sau aici, alături de alte chestii bookish. Iar cărțile în engleză sunt disponibile aici sau aici, împachetate minunat fără vreun cost în plus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s