Recenzie „Regatul de aramă” – S. A. Chakraborty

„Au trecut cinci ani de când Nahri a văzut cum preafrumosul ei Darayavahoush e-Afshin a fost ucis de idealistul și habotnicul prinț Alyzaid cel posedat de mariz-i, iar magicul Daevabad a trecut prin transformări profunde. Acum, djinn-ii din toată lumea se grăbesc spre orașul cu ziduri de bronz, pentru a sărbători trecerea într-un alt secol, fără să aibă habar că o forță misterioasă se pregătește de atac. Cei oprimați și târâți în sclavie sunt gata să stârnească un adevărat război civil, iar Nahri nu e sigură dacă va reuși să aducă pacea mult râvnită între triburile celor pursânge și neamul shafiț-ilor, în ciuda tuturor riscurilor pe care și le asumă sfidându-i nu doar pe preaputernicii preoți daeva, ci și pe ocârmuitorul djinn-ilor, nemilostivul Ghassan. Viitorul atârnă de un fir de păr, căci locuitorii Daevabadului sunt pe punctul să se confrunte cu o amenințare nemaiîntâlnită.”

20200425_150308-01

Am devorat și cel de-al doilea volum din Trilogia Daevabadului, credeți-mă. Dacă nu ați citit primul volum, vă rog să mergeți aici și să citiți despre magie, despre blesteme, deșert și ființe himerice, care vă vor vrăji cu siguranță. Nu vreau să vă dau vreun spoiler din primul volum. Revenind, am așteptat cu nerăbdare această traducere, iar cartea este destul de grosuță, însă am citit-o repede. Așa e când te prinde ceva și nu-l mai poți lăsa din mâna. Nu e mai prejos decât primul volum deloc. E suspans întins la cote maxime, Nahri mai puternică decât era, punând pe primul loc soarta poporului ei. Nu mai este fata din deșert, nu mai este fata care-l plângea pe Darayavahoush e-Afshinul ei, a renăscut din cenușă și acum se sacrifică pentru un bine mai mare, pentru un bine colectiv.

Sfârșitul primului volum a fost epic, într-adevăr, a fost o explozie de adrenalină, iar rănile le-am simțit arzând chiar și după ce am citit ultima pagină. Alyzaid aruncat în lacul blestemat, posedat poate de către marizi, o luptă pe viață și pe moarte între el și Afshin, soldată până la urmă cu moartea celui din urmă, râuri de lacrimi din partea daevilor, shafiții tot în război cu ei și cu ceilalți djinni sunt câteva aspect care trebuie ținute minte. Volumul al doilea vine să despice firul în patru, să ne ofere imaginea de ansamblu a Daevabadului după aceste întâmplări și, poate, să găsească explicații și soluții de rezolvare a acestor conflicte care ne țin ca pe ace.

După toată acea tornadă de evenimente, situația a luat o întorsătură favorabilă pentru djinni și pentru Ghassan, care își căsătorește fiul cel mare cu nahida noastră. Nahri își calcă pe inimă și face acest pas, în speranța de a-i uni pe daevi și pe djinni și renunță la visurile ei de libertate, face saltul de la fata deșertului la nahida Daevabadului. Daevii și shafiții rămân puțin pe dinafară, Ghassan manifestă aceeași răceală pentru ei, iar pentru shafiți o nepăsare care nu are leac. Nahri se situează în centrul acestei lumi, acestui oraș împărțit în mai multe tabere, de triburile care nu vor să îngroape securea războiului. Este prinsă între a-și face îndatoririle de soață, uneori scuzându-se de acestea, și de a-și face meseria de nahidă, de a vindeca daevi și djini. Iar pe ascuns, să plănuiască unirea acestor neamuri, fără să dea celorlalți motive de îngrijorare.

Departe de Daevabad și de micile conflicte interne, care iau amploare rareori, există un grup mic de războinici care doresc să preia orașul. V-a surprins apariția mamei lui Nahri la finalul volumului precedent, așa cum m-a surprins și pe mine. Și doar nu credeați că  Dara e mort, nu? Înviat din nou de nahida reîntoarsă în desert, Dara este o piesă important a jocului, este un  as în mânecă al nahidei, cum s-ar zice. Pe vremuri, înainte de fi subjugat de ifriți, Dara a fost slujitorilor nahizilor, a îndeplinit ordinele venite de la idolii lui. Acum, acel devotement este încă viu și supunerea față de nahidă este evidentă, el nu se poate răzvrăti împotriva stăpânei lui.

Mai mult decât atât, Dara este important pentru că a ajuns în sufletul lui Nahri, a avut grijă de ea și i-a călăuzit pașii prin nisipul arzător al deșertului înainte să ajungă în Daevabad. Tinerei i-ar fi fost imposibil să nu prindă drag de el, mai ales când sentimentul era reciproc. Dar, și aici este un mare dar, Dara a murit pentru Nahri, sub ochii ei, în apele învolburate ale râului ce înconjoară orașul fermecat. Planul nahidei mamă se bazează, într-o oarecare măsură, și pe loialitatea lui Nahri față de afshin-ul iubit, însă fata este imprevizibilă, așa cum ni se înfățișează de multe ori. Nici acoliții afshin-ului din capitală nu o pot convinge de contrariul a ceea ce crede și, nici daevii și nici djinii nu o influențează. Nahri e o armă ce nu poate fi controlată, dar este îndeajuns de inteligentă să îi facă pe ceilalți să creadă că o pot manevra.

Un alt personaj important și pe care trebuie să îl urmăriți cu atenție este Alyzaid, trimis forțat într-un loc îndepărtat, unde să fie în siguranță. Circulă multe zvonuri pe străduțele Daevabadului, printre djini și printre shafiții pe care a încercat să îi protejeze cu prețul vieții lui. Alyzaid este un personaj de care eu am prins drag și de care mi-a părut rău, de multe ori. El este cunoscut drept ucigașul afshin-ului, are un ”altar” special în templul daevilor, unde arde focul pentru Dara, iar întoarcerea lui bruscă în capitală ridică semne de întrebare și multe personaje importante au îndoieli și resentimente cu privire la el. Nu-și mai poate relua relațiile dinainte și nu mai poate avea grijă de shafiți, cum o făcea pe vremuri, pentru că nici el nu mai este același după căderea în lac și după ce mariz-ii i-au invadat mintea. Îmi pare bine că nu este mort și că s-a reîntors în punctul fierbinte al cărții, iar faptul că sunt explorate și alte detalii (familia regală, tribul mamei lui, legende despre mariz-i) este un avantaj.

Loviturile asupra Daevabadului vin din toate părțile, pentru că fiecare vrea ceva de la oraș și mulți vor să conducă. Acel conflict și acea ură de care vă povesteam în recenzia volumului 1 încă există și triburile nu sunt mulțumite, fiecare vrea să aibă un conducător și să facă bine numai tribului său. Există multe urzeli, multe secrete, multe lucruri nespuse. Totul este la superlativ aici, iar dacă găsiți un capitol liniștit, în care este pace și lucrurile merg bine, bucurați-vă. Pacea este ceva rar într-un loc ca orașul de bronz, orașul care vibrează de magie și de conflicte. Suspansul este omniprezent, iar faptul că există mai multe lovituri asupra Daevabadului nu este picătura care umple paharul, ci mai palpitant este să vedem dacă orașul va rezista luptelor, magiei, sângelui curgând în valuri, lacrimilor și cutremurelor ce vor avea loc. Și nu în ultimul rând, este palpitant de văzut unde se vor situa personajelor, cine va muri, cine cu cine se va alia și, în special, ce va face Nahri, imprevizibila protagonistă care are puterea de a ține totul pe linia de plutire.

Mi-a plăcut și laOrașul de bronz și îmi place și aici faptul că naratorul obiectiv planează așa asupra personajelor și urmărește mai multe întâmplări, mai multe personaje și mai multe planuri urzite, în același timp. Un capitol o urmărește pe Nahri, unul pe Alyzaid și tot așa, astfel încât cititorul să fie ținut în suspans permanent.

Cum am mai zis, nu pot să vă povestesc pe larg ce înseamnă Regatul de Aramă. Este o carte genială, un foc arzând care te fascinează, desi te arde în cel mai plăcut mod. Am scris aici foarte puțin din tot ceea ce urmează să citiți voi, nu v-am dat multe detalii. Trebuie neapărat să citiți ca să înțelegeți de ce este o carte grandioasă.

Ambele volume au 40% reducere pe site-ul editurii Corint, până la sfârșitul lunii, și le găsiți aici.

2 gânduri despre „Recenzie „Regatul de aramă” – S. A. Chakraborty

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s