„O vrăjitoare și un vânător de vrăjitoare, uniți într-o sfântă căsătorie. Povestea asta nu se poate sfârși decât într-un singur fel – un rug și un băț de chibrit.
În urmă cu doi ani, Louise le Blanc a fugit din clanul ei, adăpostindu-se în orașul Cesarine, renunțând la magie și ducându-și zilele din ce putea fura. În oraș, vrăjitoarele ca Lou sunt temute, de aceea sunt vânate și arse pe rug.
Ca membru al Vânătorilor, ordin aflat sub egida Bisericii, Reid Diggory și-a trăit viața călăuzindu-se după un singur principiu: pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. Dar când Lou, încolțită, îi întinde o capcană, cei doi sunt siliți să facă un compromis – să se căsătorească. Lou, care nu-și poate ignora sentimentele din ce în ce mai puternice, dar care nu are cum să schimbe ceea ce este, trebuie să facă o alegere.
Iar dragostea ne prostește pe toți.
Odată pătrunși în lumea femeilor puternice, a magiei negre și a iubirilor incredibile din acest prim volum, cititorii vor arde de nerăbdare să-și continue periplul.”
Nu știu dacă să zic că fac recenzia aceasta în avanpremieră, ținând cont de faptul că abia pe 13 iulie este lansarea oficială. Șarpe și porumbel este una dintre primele cărți (alături de Casa de sare și amărăciuni) publicate în noua colecție CorinTeens a editurii Corint, colecție care ne promite că ne vom îndrăgosti iremediabil de cărțile pe care le vor publica, pe care le recomandă și adolescenților, începând de pe la 13-14 ani.
Am fost foarte surprinsă când am primit un colet-surpriză de la editură, în care se aflau noutățile Corinteens, un tote bag absolut adorabil și niște atenții foarte drăguțe, care să ne amintească mereu de această lansare și de aceste două publicații. Tot procesul de unboxing și reacția mea le puteți vedea pe instagram (în highlights).
Am fost foarte curioasă de Șarpe și porumbel, mai ales fiindcă o prietenă tare dragă mie m-a încurajat să o citesc, având convingerea fermă că o voi adora. Nici mai mult nici mai puțin, draga de ea nu s-a înșelat deloc și am dat lovitura cu această carte, care îmi este proaspătă în minte, fiindcă: am citit nu mai puțin de 350 de pagini într-o zi și am experimentat senzația de a vrea și de a nu vrea să termin de citit minunăția asta. Nu am mai realizat lucrurile astea de mult timp, deci să citesc mai mult de jumătate dintr-o carte într-o singură zi este chiar un lucru remarcabil pentru mine. Asta sugerează cât de mult mi-a plăcut, de nu am putut-o lăsa din mână.
M-a intrigat foarte tare descrierea de pe spatele cărții (nu mai zic că ador coperta) și cel mai mult mi-a plăcut că din primele pagini am fost transpusă în mijlocul acțiunii. Fără introduceri, fără prezentări, fără lălăieli… introducerea perfectă. După multe cărți în care am asistat la o punere în temă, la o prezentare (în 100 de pagini) a contextului, am dat, în sfârșit, peste o carte care a început cum voiam eu – cu acțiune! Mi-a plăcut ritmul alert al acțiunii și conexiunile dintre personaje, despre care o să vă povestesc imediat.
Mai întâi, vreau să vă povestesc puțin despre universul fantastic pe care autoarea l-a creat cu măiestrie. Parcă să ne aducă aminte de poveștile cu vrăjitoare rele și zâne deopotrivă, în această lume vrăjitoarele sunt și bune, și rele. Dar ce este și mai interesant este că nu toate au aceleași puteri și nu își extrag magia din aceleași surse. Există o diferență puternică între triburile de vrăjitoare, între vrăjile lor și, bineînțeles, între intențiile lor, pentru că nu toate sunt rele. Pentru că magia trebuie stârpită (așa cum vedem în multe romane), autoarea îi introduce în scenă pe vânătorii de vrăjitoare, adunați într-un grup imens și conduși de însuși arhiepiscopul regatului. Bărbații sunt antrenați ani întregi, învățați despre magie și hotărâți să ucidă cu sânge rece orice vrăjitoare, fiindcă, pentru ei, toate sunt niște fiare. Pentru acești închizitori, ele sunt „năpârci” care trebuie exterminate, nu mai sunt femei și nici chiar oameni, nu au emoții, sentimente, nu au oameni pe care să îi iubească și care le iubesc, la rândurile lor.
„Nu există speranță în moarte. Moartea e moarte.”
Mai trebuie să menționez un lucru, care mi-a plăcut destul de mult, și anume implicația religioasă. Vânătorii respectă religia, ei cred în Dumnezeu, citesc Biblia și chiar se abțin de la anumite păcate – înjuratul sau plăcerile carnale. Unui vânător nu îi este permis să aibă o relație, spre exemplu, fiindcă el își poate dedica viața ori femeii, ori obligației sale morale, pentru a-și apăra regatul. Pe de altă parte, vrăjitoarele sunt păgâne (așa le numește Biserica), ele și-au întemeiat propria religie oarecum, iar Dumnezeul lor este o femeie. Destul de feminist, nu? Dar, interesantă idee.
Așa cum spuneam, adrenalina este prezentă de la primele capitole, când abia o cunoaștem pe Lou și îi înțelegem puțin viața haotică. Nu putem cunoaște toate personajele din primele capitole și știu că poate părea frustrant acest lucru, dar credeți-mă că totul se va lămuri pe parcurs. Lou sau Louise este un personaj enigmatic, dar plin de viață și dă un strop de savoare textului. Nu este un personaj rigid, ci este tipul de personaj hazliu, care ne cucerește, în primul rând, prin această calitate a ei. A renunțat la o viață luxoasă pentru o viață pe drumuri, furând și dormind în locuri ascunse, dar măcar știind că trăiește și nu este moartă. Lou s-a sustras morții pentru că iubește atât de mult viața – razele soarelui care îi ating fața, vântul care îi împrăștie șuvițele rebele de păr, rulourile cu scorțișoară și distracțiile mărunte. Bucuria și frenezia cu care își trăiește viața sunt molipsitoare, iar umorul ei este savuros, în multe pagini ale romanului.
Deși liberă și îmbătată de libertate, de frumusețile vieții și pericolele în care se băga singură, Lou este conștientă de faptul că vrăjitoarele nu sunt bine văzute în oraș și trăiește cu frica ascunsă în suflet. A scăpat de la moarte o dată și chiar încearcă să i se sustragă acesteia de câte ori poate. Fuge de vânătorii de vrăjitoare și de poliție, fură și minte cu zâmbetul pe față, până într-o zi, când este pusă într-o încurcătură, din care poate scăpa în două feluri: în închisoare, poate chiar moartă, sau căsătorită. Așa cum este logic, omul alege răul cel mai mic și Lou acceptă să se căsătorească, pe repede-înainte, cu căpitanul vânătorilor – Reid. Ei, acum e acum! Cum pot conviețui o vrăjitoare și un vânător sau, și mai bine zis, cum poate să existe o căsnicie între cei doi? Cum se poate ca o păgână și un credincios să împartă același pat? Și cum este posibil să nu se omoare? Ei bine, astea sunt întrebările de 100 de puncte.
Mai mult pentru că nu are de ales, Lou renunță la viața haotică de pe străzi, la nopțile petrecute alături de Coco în mansarda teatrului, la zâmbetele și minciunile aruncate ca și cum n-are însemna nimic, și încearcă să se adapteze noile sale vieți. Să-și înfrâneze magia nu este cea mai mare provocare pentru că a făcut-o aproape toată viața ei, cea mai mare provocare e să-și stăpânească firea curioasă și să nu atragă privirile asupra ei. Relația cu vânătorii este de ură evidentă, închisă în turn nu se simte bine și faptul că este mereu însoțită de un vânător îi stă în cale explorărilor ei. Nu se simte în siguranță, deși soțul său i-a promis protecția lui. Problema este că între ei există multe secrete, care pot distruge legătura pe care abia-abia o creează între ei.
„Unde mergi tu, vreau să merg și eu. Unde locuiești tu, vreau să locuiesc și eu.”
Reid este un vânător devotat, un soldat perfect și mâna dreaptă a arhiepiscopului. Regretul său este că nu a putut să omoare vrăjitoarea când a avut ocazia, iar viața lui este concentrată în jurul acestui țel impus – a nu lăsa nicio vrăjitoare vie. Este un tip închis în sine și destul de rezervat, care și-a dedicat întreaga existență regatului, de mic copil, fiind tot ce a cunoscut vreodată. În unele momente, el este o inocență profundă și momentele în care se rușinează sunt cele mai amuzante, dar puterea lui este mereu scoasă în evidență. Relația lui cu Lou începe într-un moment năprasnic al vieții lui, după o serie de evenimente care l-au făcut să sufere și să-și înrădăcinească ura pentru vrăjitoare. La început, între ei există o tensiune permanentă, dar Lou reușește să îl molipsească, încet-încet, cu bucuria și dezinvoltura sa. Relația lor evoluează frumos și vă spun sincer că momentele de pace și armonie dintre cei doi au fost unele dintre cele mai frumoase întâmplări ale romanului.
Secretele sunt un aspect esențial al cărții, iar faptul că există atât de multe are destule consecințe. Lou nu îi poate mărturisi soțului său că este vrăjitoare pentru că Reid ar putea-o ucide, devotat fiind regatului. Secretele și trecutul care o hăituiește o pun pe eroina noastră în pericol. De alegerile sale depinde totul. Și fiindcă totul este schimb pe schimb, Lou va trebui să piardă ceva ca să câștige altceva.
„Viața este reflexia sufletului nostru.”
Aș putea vorbi o zi întreagă despre acest roman, care m-a captivat de la primele capitole. Mi-a plăcut suspansul, mi-a plăcut povestea și ițele care s-au extins treptat, dar cel mai mult mi-a plăcut de Lou. Este un personaj dezinvolt, revigorant și puternic, care-și demonstrează sieși că poate realiza ce-și dorește, înainte să demonstreze oricui altcuiva.
Vă recomand din suflet acest fantasy genial, pe care vi-l puteți precomanda cu 35% reducere de pe site-ul editurii. Pentru precomandă este disponibilă și Casa de sare și amărăciuni (cu 35% reducere), iar livrările vor începe de luni.
Cartea este disponibilă și pe libris.ro sau pe elefant.ro, unde puteți profita de 50% reducere cu codul BOOKS50.
We are Women of Letters 