Recenzie „Alias Grace” – Margaret Atwood

„Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violență fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice și faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai șaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală și condamnată la închisoare pe viață.

Dar este, de fapt, Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeiești, o adevărată ucigașă sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui complice violent?”

Încep prin a vă spune că Alias Grace este o carte marcantă, care readuce în prim-plan destinul lui Grace Marks, a celei mai faimoase femei din Canada, condamnată la închisoare pe viață, după ce a fost acuzată de crimă. Autoarea păstrează adevărul sau, mai bine zis, ceea ce a fost considerat drept adevăr, fiindcă de-a lungul timpului s-au făcut numeroase cercetări și s-au publicat multe articole și cărți pe această temă, adăugându-i puțină ficțiune.

„A o lua razna, se spune, ca și cum nebunia e o așezare pe care o vizitezi sau o țară în sine. Dar, când o iei razna, nu pleci de fapt nicăieri; pur și simplu rămâi pe loc. Altcineva, însă, vine peste tine.”

Povestea fetei care a zguduit Canada secolului al XIX-lea este tragică și conține un mister, poate, imposibil de elucidat. Înainte să intru în detalii, vreau să vă spun cu câtă măiestrie este conturată imaginea acelei vremi, a unei colonii britanice în plină expansiune pentru că romanul este o frescă a societății canadiene. Încă se poartă ierarhia socială, există delimitări clare între cine este servitor și cine este stăpân, între cine are pământ și bani și cine muncește o lună întreagă pentru un dolar (foarte interesant: un dolar însemna un venit bun pentru un servitor). Se pune accentul pe contextul social, astfel încât integrarea lui Grace în peisaj să fie făcută cu ușurință. În secolul al XIX-lea, Canada este împânzită de revolte și de război, sunt menționate și făcute aluzii la acestea, unele având chiar o semnificație pentru acțiune. Încă din acea perioadă, emigrarea spre America era un vis al multora.

Cartea este scrisă din perspectiva lui Grace, care își ispășește pedeapsa în închisoare, de câțiva ani buni, și datorită bunei sale purtări, în timpul zilei este acasă la guvernator, unde ajută familia cu diverse treburi și este croitoreasă. Pe lângă perspectiva ei, sunt capitole povestite de un narator obiectiv, care îl urmărește pe doctorul Simon, venit în micul orășel să o cunoască pe Grace, să îi afle povestea și să își spună punctul de vedere, dacă este sau nu bolnavă mintal, vinovată sau nevinovată. În timpul petrecut în închisoare, Grace a avut crize și tulburări care au făcut să fie trimisă la un sanatoriu, însă nu s-a concretizat nimic din punctul de vedere al sănătății sale mintale, fiindcă în majoritatea timpului este liniștită și inofensivă. Doctul Simon este un psihiatru pasionat de mintea umană, care a studiat la Londra și care își dorește să ajute la dezvoltarea acestei ramuri a științei, motiv pentru care studierea lui Grace constituie o etapă importantă din formarea sa. Astfel, doctorul încearcă să-și cunoască pe cât de bine poate pacienta, iar Grace, deși nu știe intențiile lui, îi povestește viața sa de-a fir a păr, fără a avea vreo speranță la libertate.

„(…) secolul al XIX-lea ar fi pentru studiul Minții ceea ce secolul al XVIII-lea a fost pentru studiul Materiei – o Epocă a Iluminismului.”

Grace este un personaj cu un destin tragic, marcat încă din copilărie. Situația familiei sale nu a fost niciodată îmbucurătoare, familia tot mărindu-se, tot mai mulți copii fiind aduși pe lume, chiar dacă asta înseamna „o altă gură de hrănit” și este evident că acei copii nu erau doriți. Cu un tată abuziv și o mamă docilă, care nu se opunea „capului familiei”, copilăria lui Grace nu a fost cea mai fericită, ba chiar aș putea spune că a fost mai mult nefericită. De la o vârstă fragedă a trebuit să-și asume un rol de femeie, care să îndeplinească o parte din atribuțiile mamei sale. Mai apoi, după nefericita moarte a acesteia, a fost obligată de context să devină cea care ține familia întregită, care spală și gătește, în primul rând, pentru frații ei.

Destinul familiei ia o oarecare întorsătură când familia emigrează din Irlanda în Canada, cu speranța că se vor stabili acolo și că vor primi o bucată de pământ de la stat (așa se obișnuia în acea perioadă). Trecerea oceanului implică și mai multă suferință, fiind rătăcitori printr-o mulțime de oameni care părăsesc țara cu același scop. În această călătorie, Grace își pierde și mama și viața îi oferă mai multe lucruri de îndurat și mai multe lecții de învățat. Canada îi va deschide noi orizonturi, va fi nevoită să se îndepărteze de familie și să-și părăsească frățiorii, lăsându-i în grija tatălui și a surorii mai mici, care îi ia locul.

Grace devine o servitoare de mică, încercând să câștige bani cu care să-și ajute familia, dar cu care să se întrețină și pe ea. Astfel, începe de jos, cu un dolar, își dezvoltă abilitățile care o vor ajuta în munca sa și are parte de mai multe întâmplări, care o vor ajuta să se maturizeze, într-un anume fel. Schimbând mai multe locuri de muncă, Grace ajunge să devină angajata lui Thomas Kinnear, tânărul stăpân care este asasinat de servitorul său – James McDermont – și având-o complice pe Grace. Parcursul său la casa acestuia, relațiile pe care le avea cu cei doi bărbați și cu menajera care avea un rol mai important de atât – Nancy – și care a fost și ea omorâtă, sunt dezvăluite de către protagonista noastră, privind retrospectiv.

„(…) deci moartea unei femei frumoase este, fără îndoială, cel mai poetic subiect din lume.” Edgar Allan Poe, în Filosofia compoziției, 1846

Alias Grace nu abundă de acțiune și de dialog. Este mai mult povestirea protagonistei, care oferă toate detaliie necesare pentru a vă face imaginea de ansamblu. Fiindcă este doar perspectiva personajului, este necreditabilă, ușor de pus la îndoială, așa cum a fost analizată de avocat, judecător și alte personalități ale perioadei. Sentința lui Grace a fost, mai întâi, condamnarea la moarte fiind declarată vinovată de uciderea lui Kinnear și a lui Nancy, însă, cu clemență, a fost schimbată la închisoare pe viață. Vinovăția sau nevinovăția ei este greu de dovedit, chiar și la ani distanță de la conflict, deși ea își amintește fiecare detaliu al vieții ei. Cititorii devin acum judecători, urmărind din umbră povestea și desfășurarea acțiunii din prezent, asistând la mărturia tristă a personajului, la ședințele de „spiritism” și la tratamentul aplicat.

Tânăra este un personaj sensibil, onest aș putea zice și care mie mi-a câștigat încrederea. Am compătimit-o pe Grace de multe ori și am apreciat-o pentru vorbele bune pe care le are și pentru înțelepciunea pe care a dobândit-o în timp. Nu neg că m-am îndoit de ea și că acțiunea și-a schimbat cursul fără să mă aștept, dar am sperat ca, într-un final, să i se întâmple măcar un lucru bun acestui suflet damnat.

Închisoarea – „un loc unde ai foarte mult timp să te gândești, dar unde nu ai pe nimeni căruia să-i împărtășești vreun gând, așa că ți le spui ție.”

Am citit mai greu primele 100 de pagini, dar am dat gata 460 de pagini în două zile pentru că m-a captivat. Ediția publicată de Corint anul acesta este foarte pretty, capitolele sunt marcate de un desen grafic și fiecare este precedat de câteva citate care au legătură cu conținutul. După această carte a fost realizat și un serial, pe care îl găsiți pe Netflix, de doar 6 episoade.

Găsiți cartea pesite-ul editurii, unde aveți 50% reducere la toate titlurile, în această seară.