Mărturisirile unei cititoare

Anul trecut pe vremea asta puneam bazele blogului, ale paginii de facebook și visam să fiu unde sunt azi. Nu știu cât de mult mi-am dorit să mă afirm în lumea bloggerilor de carte, dar am muncit mult și am făcut-o din plăcere pură. Am ajuns unde sunt astăzi sprijinindu-mă pe cititorii blogului, pe care sper că i-am convins să citească măcar una din cărțile pe care le-am recenzat,  sprijindu-mă total pe cărțile pe care le citeam și care mă fascinau într-atât încât voiam să vorbesc despre ele, să le fac cunoscute și să – sper eu – fie citite și de alți oameni. Astfel, încep să mulțumesc tuturor oamenilor care au intrat și mi-au citit articolele, tuturor celor care mi le-au apreciat și care au ținut să-mi și spună părerea lor, prietenilor care m-au încurajat și care mă felicitau când le zâmbeam cu un zâmbet până la urechi spunându-le ce-am mai făcut pe blog, oamenilor care au avut încredere în mine și mi-au oferit cărți pe care să le promovez și de care să mă îndrăgostesc iremediabil.

Începând cu 2017, am început să citesc mai mult și cărți mai bune, zic eu. Așa am făcut ca până astăzi să citesc toate cele 55 de cărți de care mă credeam în stare să le citesc tot anul. Mă bucur enorm că am citit deja 55 și mi-am îndeplinit challange-ul de pe Goodreads, rămânându-mi încă 6 luni în care să mai citesc și altele, dar și cărțile din topul celor 10 cărți must read de anul acesta.

După ce am citit 55 de cărți în 6 luni, pot să spun cu mâna pe inimă că sunt într-adevăr o cititoare înrăită, care devorează cărțile din scoarță în scoarță și o bloggeriță căreia îi place să scrie despre ce citește, dar uneori face pauze cam lungi. Chiar dacă mi-am depășit așteptările de simplu cititor pe anul acesta, acelea de blogger nu prea le-am depășit pentru că m-am axat mai mult pe pierderea în lumi fantastice. Ei bine, cred că nici citititul așa non-stop, fără prescripția medicului :)), nu e chiar recomandat căci am început să am o amnezie profundă sau să-mi fie trac de perioada reading slump-ului.

Am început să uit personajele cărților pe care le citesc, să încurc personajele între ele sau să nu-mi mai amintesc din ce volum face parte personajul X. De altfel, ambiția de a citi încontinuu m-a făcut să mă tem de înfricoșătorul reading slump, care-și face el loc cum poate, inevitabil, în viața fiecărui cititor. Am încercat să trec peste el, când m-a încercat, în perioade în care citeam vreo carte care nu mă încânta sau care era mai grea. Cred că adevăratul remediu al reading slump-ului este lecturarea unei cărți ușoare, cu un limbaj ușor și care să fie pe placul nostru. Pe mine cărțile de dragoste, cele clișeice, poate stupide pentru ceilalți, m-au scos din reading slump pentru că le citesc într-un timp foarte scurt și îmi plac la nebunie poveștile de dragoste.

De când am un blog de carte și încep să vorbesc despre cărțile pe care le citesc, am devenit puțin mai selectivă și mai dură cu cărțile pe care le citesc. Am momente când îmi dau ochii peste cap la începutul cărții la cât de clișeice sunt unele sau când mă enervează personajele. Am început să fiu mai atentă la cum sunt scrise cărțile, la personaje și la felul lor de a fi, la limbaj și detalii. Ceea ce nu este decât un lucru bun.

Consider că după un an de blog am devenit o versiune mult mai bună a mea decât mi-aș fi putut imagina vreodată că voi fi. Intelectual vorbind. Cred cu tărie că lectura ne face mai deștepți, ne deschide orizonturile și mintea, ne dă lecții de viață sau pur și simplu povești fantastice la care să plângem sau să râdem. Nimic nu e mai frumos decât să citești, orice, oricând și-oricum. 🙂