Recenzie „Cuvinte în albastru intens” – Cath Crowley

„Anticariatele sunt pline de mister. Aceasta este o poveste de dragoste. Este povestea Cărților Urlătoare, unde cititorii lasă scrisori străinilor, îndrăgostiților, poeților, cuvintelor. E povestea lui Henry Jones și a lui Rachel Sweetie. Cu ani în urmă, Rachel era îndrăgostită de Henry. În ziua de dinainte să se mute, i-a strecurat o scrisoare de dragoste în cartea lui preferată, din anticariatul familiei. A așteptat. Dar răspunsul lui nu a sosit niciodată. Acum Rachel s-a întors în oraș – și la anticariat –, ca să lucreze alături de băiatul pe care ar fi preferat să nu-l mai vadă niciodată. Are nevoie de ceva care să-i distragă atenția, pentru că fratele ei s-a înecat în urmă cu câteva luni, iar ea nu mai poate să simtă nimic.

Pe măsură ce Henry și Rachel lucrează împreună – înconjurați de cărți, privind poveștile de dragoste care prind viață în fața lor, lăsându-și scrisori între pagini –, găsesc speranța unul în celălalt. Pentru că viața poate fi de necontrolat, uneori chiar și de nesuportat. Dar se poate ca dragostea, cuvintele și o a doua șansă să fie de ajuns.”

M-am apucat să citesc această carte fiind în transa căutării unor cărți care să-mi frângă inima. Încă mai caut, așa că dacă aveți recomandări (pe lângă cele 13 menționate de mine aici), nu ezitați să mi le lăsați în comentarii. Nu mi-a frânt atât de tare inima, însă a fost o carte tristă, dar foarte frumoasă. A fost tristă mai mult din pricina pierderii pe care a suferit-o Rachel, a pierderii fratelui său, care s-a înecat când înota în ocean (marea sa iubire). Ei bine, această tristețea este purtată de Rachel oriunde și fiecare gând al său trimis către fratele ei trimite un val de tristețe prin paginile cărții. Mi-a plăcut foarte tare că stilul liric al autoarei a surprins atât de frumos emoțiile, în special această tristețe, survenită în urma unui suflet luat de ceea ce el iubea mai mult. Cartea nu este însă doar despre acest aspect.

Eu sunt de părere că acest roman este un roman despre pasiune. Despre pasiunea cu care trăiești, despre pasiunea pe care o ai pentru cineva sau pentru ceva. Și în special despre pasiunea despre cărți, care este atât de minunat exprimată încât mori de drag. Pe lângă povestea personajelor, este o poveste a anticariatului Cărțile Urlătoare, plin de viață și emoții. Ei bine, ce-mi place atât de mult la acest anticariat este Biblioteca Scrisorilor, partea din anticariat unde se află o mulțime de cărți adunate de pe la oameni și care nu pot fi împrumutate sau cumpărate. Aici se află cărțile care au trezit emoții, amintiri, orice oamenilor și în care vizitatorii lasă un bilet, un mesaj, un semn sau chiar un paragraf care le-a plăcut subliniat, pentru a fi văzut și de ceilalți cititorii, ori chiar de anumite persoane. Nu pot să vă explic cât de tare mi-a plăcut acest concept. Și alt lucru, la care nu m-am mai gândit și care mi-a plăcut, este ideea că și cărțile la mâna a doua sunt frumoase și speciale prin faptul că au însemnări pe ele și înseamnă ceva pentru cineva, oricine.

Revenind la povestea personajelor, nu este neapărat numai povestea lui Henry și-a lui Rachel (a celor mai buni prieteni, prea înfricoșați să-și recunoască adevăratele sentimente de iubire unul față de celălalt), ci și a părinților lor, a prietenilor și chiar a unui personaj episodic care impresionează. În ciuda faptului că este pus accentul pe aceste două personaje, celelalte nu sunt date la o parte și sunt puse în lumina proprie, povestea lor este și ea exprimată.

„Dragă Rachel,

Cred în multe lucruri în care tu nu crezi – știi doar că sunt superstițios.

Dar nu cred că viitorul ne trimite semne. Cred că ne uităm înapoi și citim trecutul cu prezentul în minte. Cred că asta facem. Poate că trebuie să te uiți înainte și să începi să citești viitorul.

Henry”

Rachel se întoarce în orașul în care a copilărit și din care s-a mutat cu câțiva ani în urmă, părăsindu-și prietena și cel mai bun prieten. Înainte să plece, și-a luat rămas bun de la toți, mai puțin de la băiatul care-i era cel mai bun prieten și de care se și îndrăgostise și care alesese în schimb să-și petreacă timpul cu fata de care era îndrăgostit. Scrisoarea pe care Rachel i-o lasă lui Henry nu ajunge însă la destinatar, ci este rătăcită din ură, din egoism și din prostie. Ani mai târziu (în prezent), când Rachel se întoarce și ajunge să lucreze în anticariatul familiei lui Henry, ea crede că sentimentele pe care le avea au dispărut, dat fiind oceanul de tristețe în care trăiește. Deși principalul scop pentru care s-a întors în oraș a fost îndepărtarea de tragedia care i-a frânt inima, Rachel încearcă să se regăsească, să găsească înlăuntrul ei puterea de a reveni la vechea Rachel, la persoana plină de viață și de bunătate și să lase în urmă pe Rachel de-acum, tristă, recalcitrantă și cu moralul la pământ. Nu poate face acest lucru însă, numai dacă acceptă ceea ce s-a întâmplat și se deschide în fața celorlalți, renunțând la aparențe și la secrete.

„Nu cred în fantome sau în viața de apoi, în călătorii în timp sau în toate locurile alea ciudate despre Cal citea atât de mult. Dar de fiecare dată când stau pe plajă, vreau să mă întorc la acele momente – la ziua cu balena, la orice zi de dinaintea morții lui. Știind ce știu acum, aș fi pregătită. L-aș salva. (…)

Am tot încercat să nu mă mai gândesc la ziua în care Cal s-a înecat, dar nu reușesc. Îi aud fiecare cuvânt, fiecare pas pe nisip. Îl văd cum plonjează în apă, un arc lung și fragil care dispare în mare.”

Față de Rachel, Henry este același băiat care-a fost mereu. Îndrăgostit până peste cap de o fată care nu-l iubește, pasionat de lectură și de cărți bune, plin de viață și de iubire, dar prea obișnuit cu viața pe care o are pentru a se schimba. Deși n-a fost pus în situația de a pierde pe cineva pentru totdeauna, Henry va fi nevoit să ia niște decizii care-l vor face să piardă, dar să câștige altceva. Din băiatul cu capul în nori, ascuns între paginile cărților, prea naiv și prea bun cu cine nu merită, Henry se va schimba și va deveni capabil să-și schimbe viața, într-un sens bun. Această schimbare se va produce cu greu însă, pe parcursul întregii acțiuni, după ce va pierde unul dintre cele mai importante lucruri din viața sa. Relația sa cu Rachel va fi mult mai complicată decât ar fi crezut fiindcă nu a fost niciodată atent la reacțiile ei sau chiar ale sale și nici receptiv la mesajele transmise de ea, ci doar cu capul în nori după o fată prea superficială.

„Mă gândesc la transmigrația memoriei. Nu la transmigrația care s-a petrecut în povestea lui Borges, ci la transmigrația care se întâmplă mereu – felul nostru de a salva oamenii – , la faptul că nu renunțăm la cei plecați de pe lumea asta, ci îi ținem alături de noi, prin poveștile lor, prin însemnările de pe pagini, prin istoriile vieții lor. E o idee foarte frumoasă și, decid, perfect plauzibilă.”

În plan secundar, trebuie să o menționez pe George, sora lui Henry, care este total diferită de fratele ei. Ea este diferită tare de celelalte fete, o fire retrasă și introvertită, ce se regăsește în cărți și care displace contactul social, obișnuită fiind cu persoane îngrozitoare. Nu vreau să dau multe detalii, dar ei i se va întâmpla ceva ce n-a meritat niciodată. Iar dacă în carte sunt 3 situații care mi-au frânt inima sunt – ceea ce i s-a întâmplat lui Rachel, ce i s-a întâmplat lui George și ce i s-a întâmplat anticariatului.

„Nimeni nu are de ce să se scoale. Viața nu are niciun sens, dar oamenii tot se scoală. Așa funcționează omenirea.”

Cuvinte în albastru intens este o carte despre iubire, pierdere și pasiunea pentru literatură. Stilul autoarei este excepțional, plin de afectivitate, astfel încât aceste trei aspecte primordiale sunt suprinse minunat. A fost prima carte pe care am citit-o de la editura Storia și prima de Cath Crowley. Iar după această lectură voi mai citi cu siguranță și altele.

O găsiți pe libris.ro, unde aveți transport gratuit la comenzi mai mari de 50 de lei, iar la comenzile mai mici transportul este doar 7 lei (cel mai mic preț la transportul prin curier, față de orice altă librărie online).