Recenzie „Suflete pereche” – Cecelia Ahern

 “Rosie şi Alex – cei mai buni prieteni sau suflete pereche? Din copilărie, Rosie şi Alex au fost mereu împreuă, la bine şi la rău. Dar deodată , deodată sunt nevoiţi să se despartă, atunci când Alex şi familia lui se mută în America. Rosie se simte pierdută fără el. Apoi, tocmai când e pe cale să plece la Boston, pentru a fi alături de Alex, primeşte nişte veşti care îi schimbă viaţa şi care o vor ţine acasă, în Irlanda. Legătura magică dintre ei rămâne, dar oare poate supravieţui prietenia lor, anilor şi kilometrilor distanţă – ca şi unor noi relaţii? Şi mereu, în sinea ei, Rosie se întreabă dacă nu le este menit să fie mai mult decât doar buni prieteni. Interpretările greşite, întâmplările neprevăzute sau, pur şi simplu, ghinionul i-au ţinut departe, până acum. Vor risca ei oare totul – inclusiv prietenia – pentru adevărata dragoste? Ce răsturnări de situaţii şi ce surprize le rezervă soarta de data asta …?”CExJHTJVEAAPX1y.png

În această carte, Cecelia Ahern pune în dezbatere prietenia dintre un băiat şi o fată şi relaţia dintre cei doi care înseamnă mai mult decât prietenia. Rosie îl are pe Alex încă din copilărie, şi-au împă

rtăşit secretele, se cunosc extrem de bine unul pe celălalt, iar visurile şi le-au clădit împreună. Între ei s-a creat o prietenie adevărată ce nu poate fi distrusă de nimic, oricât de puternic ar fi acel lucru. Dar pe lângă prieteni, cei doi se iubesc ca oameni. Alex o iubeşte pe Rosie ca pe o femeie, iar Rosie îl iubeşte pe el ca pe un bărbat. Totuşi, niciunul nu-şi dă glas sentimentelor reale şi ratează şansa unei vieţi împreună. Fiecare are îndoielile lui legate de sentimentele celuilalt, iar pare-se că nu merită riscul de a strica o prietenie pe viaţă. Iar când se întâmplă ca unul să-şi mărturisească sentimentele, destinul îi ţine la distanţă.

Separaţi din adolescenţă şi cu o dragoste neîmpărtăşită în suflettumblr_inline_nkrnldgPSJ1skxgc6, amândoi încearcă să-şi creeze viaţa departe unul de celălalt. Visul lui Alex de a deveni doctor se împlineşte şi se află peste ocean unde îşi dă sufletul pentru a salva vieţi, dar Rosie este prinsă în aceeaşi Irlandă, cu o fetiţă de crescut şi singură. Legătura dintre ei încă persistă, în ciuda distanţei şi a întâmplărilor care-i deranjează arareori.

Rosie se maturizează repede, fiind nevoită de sarcina nedorită, cea care i-a distrus visul de a pleca la Boston şi de a fi cu Alex. Pe de altă parte reuşeşte să-şi menţină sufletul tânăr şi să fie veselă, să aducă o stare de bine celor din jur. Îşi creşte fetiţa exemplar şi îi deschide acesteia noi orizonturi.

În opoziţie cu sufletul său pereche, Alex se refugiază în muncă şi dă greş cu viaţa de familie de nenumărate ori. Sentimentele sale pentru Rosie sunt bine ascunse şi când încearcă să şi le exprime destinul îi joacă feste. Nesiguranţa şi iubirea neîmpărtăşită îl ţin la distanţă pe Alex de ţelul său, cel de a fi împreună cu fata cu care şi-a creat visurile.

6e54f4a14500359393e26e9e70556d58Încercările eşuate de a se îndrăgosti de o persoană şi de a-şi face o familie îi aduc din nou faţă în faţă pe cei doi, într-o întâlnire de gradul zero unde toate măştile vor fi date jos, iar sentimentele îşi vor spune cuvântul.

Scrisă într-un mod hazliu, dar plin de emoţii ascunse, cartea m-a impresionat profund şi mi-a plăcut foarte,foarte mult. Îmi place stilul autoarei, cum adaugă puţin umor şi în cele mai tragice momente. Chiar dacă am văzut filmul – Love, Rosie – nu m-am plictisit pe parcursul cărţii, am fost surprinsă în multe momente, iar sfârşitul a fost extrem de frumos. Cartea şi filmul nu sunt în concordanţă, dar pentru mine sunt la fel de minunate! Voi ce credeţi? Poate exista doar prietenie între un băiat şi o fată?

Din carte:

“ Rosie,

[…]

Ştiu ce se petrece, Rosie. Eşti cea mai bună prietenă a mea şi ţi-am văzut tristeţea din ochi. Ştiu că Greg nu lucrează în weekend. N-ai putut să mă minţi niciodată; nu te pricepi deloc. De fiecare dată te trădează privirea. Nu te preface că totul e perfect fiindcă văd că nu e. Văd că Greg este un om egoist care n-are nici cea mai vagă idee cât de norocos este şi îmi provoacă greaţă.

Este omul cel mai norocos de pe lume fiindcă te are pe tine, Rosie, dar nu te merită, iar tu, pe de altă parte, meriţi mult mai mult. Meriţi pe cineva care te iubeşte din tot sufletul, cineva care se gândeşte la mereu la tine, cineva care-şi petrece fiecare minut al fiecărei zile întrebându-se ce faci, unde şi cu cine eşti, dacă te simţi bine. Ai nevoie de cineva care să te ajute să-ţi împlineşti visurile şi care te poate proteja de temerile tale. Ai nevoie de cineva care să te trateze cu respect, să iubească fiecare părticică din tine, în special izbucnirile tale. Ar tebui să fii cu cineva care să te poată face fericită, cu adevărat fericită, atât de fericită încât să simţi că zbori. Cineva care ar fi trebuit să profite de şansa de a fi cu tine în urmă cu mulţi ani în loc să fie înspăimântat şi să-i fie prea teamă pentru a încerca.

Nu îmi mai este teamă, Rosie. Nu îmi mai e frică să încerc. Ştiu ce sentiment m-a încercat la nunta ta: era gelozie. Mi s-a frânt inima când am văzut-o pe femeia pe care o iubeam întocându-se cu spatele la mine şi păşind spre altar cu un alt bărbat, cu care intenţiona să-şi petreacă tot restul vieţii. Era ca o sentinţă pe viaţă pentru mine –  ani care urmau să mi se aştearnă în faţă fără ca eu să fiu în stare să îţi spun ce simt sau să te îmbrăţişez aşa cum aş fi vrut.

Am stat de două ori unul lângă altul la altar, Rosie. De două ori. Şi de fiecare dată am greşit. Trebuia să fiu acolo la nunta mea, dar am fost prea prost ca să-mi dau seama că tu trebuia să fii motivul pentru care mă aflam acolo.

Nu ar fi trebuit să las buzele tale să se desprindă de ale mele cu mulţi ani în urmă, la Boston. Nu trebuia să mă îndepărtez. Nu trebuia să mă panichez. Nu aş fi irosit toţi anii aceştia fără tine. Te iubesc, Rosie, şi  aş vrea să fiu cu tine, Katie şi Josh. Pentru totdeauna.

Te rog să te gândeşti la asta. Nu-ţi pierde timpul cu Greg. Aceasta este şansa noastră. Hai să lăsăm deoparte teama şi să profităm de aceastaâă şansă. Îţi promit că te voi face fericită.

Cu toată dragostea,

Alex.”

Anunțuri

8 gânduri despre „Recenzie „Suflete pereche” – Cecelia Ahern

  1. Nu-i asa ca era frustrant de fiecare data cand se ratau unul pe celalalt?! Mie imi venea sa ma urc pe pereti de oftica! :)) Si a fost o lectura super usoara avand in vedere felul in care a fost scrisa! Sa nu mai spun ca am terminat de citit cartea la munca intr-o pauza de 10 minute si am plans de fericire! DE FERICIRE! Asta e un lucru rar intalnit :))

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ohh,da. De fiecare dată au ratat ocazia de a își arăta adevărata iubire. Si mie mi-a plăcut extrem de mult sfârșitul. A fost absolut romantic si chiar mi-a umplu inima de fericire. Și-au deschis ochii mai larg,intr-un final. E carte super. ❤💛

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s